Glioblastom – gliom cerebral
CUPRINS
- Ce este un gliom cerebral?
- Clasificarea tipurilor de gliom
- Glioblastom multiformă
- Semne și simptome pentru un gliom cerebral
- Cum se pune diagnosticul pentru un gliom cerebral
- Tratamentul pentru gliom cerebral
- Cum poate fi operat un gliom cerebral
- Evoluție și prognostic
- Recuperarea postoperatorie pentru un gliom cerebral
- Întrebări frecvente despre glioblastom
Astrocitoamele sunt tumori cu celule gliale dezvoltate din celule de țesut conjunctiv numite astrocite și reprezintă cea mai comună tumoare cerebrală intra-axială primară, reprezentând aproape jumătate din toate tumorile cerebrale primare. Se găsesc cel mai adesea în creier (partea mare, exterioară a creierului), dar și în cerebel (situat la baza creierului).
Astrocitoamele se pot dezvolta la adulți sau la copii. Astrocitoamele de grad înalt, numite glioblastom multiform, sunt cele mai maligne dintre toate tumorile cerebrale. Simptomele glioblastomului sunt adesea aceleași cu cele ale altor glioame. Astrocitoamele pilocitare sunt gliomuri cerebeloase de grad scăzut, întâlnite frecvent la copii. La adulți, astrocitoamele sunt mai frecvente la nivelul creierului.
Gliomurile trunchiului cerebral, numite și gliomuri difuze cu infiltrare a trunchiului cerebral, sau DIPG, sunt tumori rare găsite în trunchiul cerebral. De obicei, nu pot fi îndepărtate chirurgical din cauza locației lor îndepărtate, unde se împletesc cu țesutul normal al creierului și afectează funcțiile delicate și complexe controlate de această zonă. Aceste tumori apar cel mai adesea la copiii de vârstă școlară, unde sunt responsabili pentru cel mai mare număr de decese din copilărie din cauza tumorilor cerebrale primare.
Ependimoamele se dezvoltă din celulele ependimale care căptușesc ventriculii sau în măduva spinării. Ependimoamele sunt rare, reprezentând doar 2% până la 3% dintre tumorile cerebrale primare.
Cu toate acestea, ele reprezintă aproximativ 8% până la 10% din tumorile cerebrale la copii și sunt mai predispuse să afecteze cei mai mici de 10 ani. Cea mai mare locație pentru ependimoame la copii este în apropierea cerebelului, unde tumora poate bloca fluxul lichidului cefalorahidian și poate provoca o presiune crescută în interiorul craniului (hidrocefalie obstructivă). Aceste tumori se pot răspândi în alte părți ale creierului sau măduvei spinării (metastaza cerebrală) datorită curgerii lichidului cefalorahidian.
Gliomurile mixte (numite și oligo-astrocitoame) sunt formate din mai multe tipuri de celule gliale. Diagnosticul lor ca tip tumoral distinct este controversat și poate fi rezolvat prin screening genetic al țesutului tumoral. Aceste tumori se găsesc adesea în creier și sunt cele mai frecvente la bărbații adulți.
Oligodendrogliomurile se formează din oligodendrocite, celulele țesutului de susținere ale creierului și se găsesc de obicei în creier. Aproximativ 2% până la 4% dintre tumorile cerebrale primare sunt oligodendroglioame. Ele sunt cele mai frecvente la adulții tineri și de vârstă mijlocie și mai probabil să apară la bărbați. Convulsiile sunt un simptom foarte frecvent al acestor gliomuri (care afectează 50% până la 80% dintre pacienți), precum și durerile de cap, slăbiciunea sau problemele de vorbire.
Oligodendrogliomurile au de obicei un prognostic mai bun decât majoritatea celorlalte gliomuri.
Gliomurile căii optice sunt un tip de tumoare de grad scăzut găsite în nervul optic sau chiasmă, unde adesea se infiltrează în nervii optici, care trimit mesaje de la ochi către creier. Persoanele cu neurofibromatoză au mai multe șanse de a le dezvolta.
Gliomurile nervului optic pot cauza pierderea vederii și probleme hormonale, deoarece aceste tumori sunt adesea localizate la baza creierului, unde se află controlul hormonal.
Gliomurile care afectează funcția hormonală pot fi cunoscute ca gliomuri hipotalamice.
Din punct de vedere al agresivității, există patru grade:
- Grad I – tumorile benigne – astrocitomul pilocitic. Apare în special la copii și are un prognostic foarte bun.
- Grad II – tumorile benigne, dar cu potențial de malignizare – astrocitomul fibrilar și gemistocitic, oligodendrogliomul, xantoastrocitomul pleomorf. Sunt tumori care infiltrează țesutul cerebral normal și, în timp, evoluează spre tumori maligne
- Grad III – astrocitomul anaplazic și oligodendrogliomul anaplazic. Sunt tumori maligne, dar nu atât de agresive precum glioblastomul
- Gradul IV – glioblastomul – tumoră malignă, cea mai agresivă formă de tumoră cerebrală a adultului.
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) este cel mai important studiu imagistic pentru glioblastom/gliom cerebral . De obicei, imaginile sunt obținute atât înainte, cât și după administrarea de contrast IV. Ca regulă generală, dacă tumora preia contrastul (adică devine strălucitoare pe imagini) este un indiciu al unui glioblastom.
Alte secvențe imagistice oferă indicii cu privire la celularitatea tumorii, umflarea creierului și infiltrarea creierului. Tumorile de grad scăzut nu incarcă, de obicei, mult contrast, în timp ce glioblastomul incarcă puternic pe contrast și prezintă necroză centrală frecventă.
Acesta este un instrument de imagistică, bazat pe RMN, care oferă informații despre compoziția chimică a tumorii și funcționează pe baza faptului că anumite substanțe chimice sunt abundente în creierul normal, în timp ce altele sunt abundente în tumori.
Rezultatul acestei modalități de imagistică este o diagramă în care este posibil să vedeți cantitatea fiecărei substanțe chimice într-o zonă a creierului analizată: dacă cantitatea de NAA este mai mare decât colina, aceasta ar sugera un creier normal.
Opusul ridică suspiciunea unei tumori. Această tehnică poate fi considerată ca o prelevare de țesut neinvazivă, deși nu este la fel de precisă sau definitivă ca o biopsie standard.
fMRI este o tehnică utilă pentru a găsi ce părți ale creierului devin activate atunci când pacientului i se cere să îndeplinească o anumită sarcină (de exemplu, vorbirea sau mișcarea unui braț sau a unui picior).
Acest lucru este fundamental pentru a defini regiunile creierului care, dacă sunt deteriorate, ar cauza probleme pacientului. Creierul activat este afișat ca un semnal galben/roșu suprapus unui RMN standard. Pentru tumorile care sunt localizate în apropierea zonelor critice (centre de vorbire, cortex motor sau cortex vizual), fMRI oferă un adjuvant important, în special în ceea ce privește planificarea chirurgicală.
Semnalul galben/roșu afișează o activare semnificativă în regiunea temporo-parietală stângă, în zona anatomică așteptată pentru producerea limbajului și în imediata apropiere a locației unui glioblastom/gliom cerebral.
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) este cel mai important studiu imagistic pentru glioblastom/gliom cerebral . De obicei, imaginile sunt obținute atât înainte, cât și după administrarea de contrast IV. Ca regulă generală, dacă tumora preia contrastul (adică devine strălucitoare pe imagini) este un indiciu al unui glioblastom.
Alte secvențe imagistice oferă indicii cu privire la celularitatea tumorii, umflarea creierului și infiltrarea creierului. Tumorile de grad scăzut nu incarcă, de obicei, mult contrast, în timp ce glioblastomul incarcă puternic pe contrast și prezintă necroză centrală frecventă.
Intervenția chirurgicală, pentru cele mai multe tipuri de formațiuni cerebrale, este singura formă de tratament pentru a elimina tumora din sistemul nervos, fără ca pacientul să mai aibă ulterior nevoie de radioterapie sau chimioterapie citostatică.
În cazurile în care o tumoră cerebrală nu poate fi extirpată în totalitate în condiții de siguranță (tumori în zone elocvente în care o ablație totală poate lăsa pacientul cu sechele neurologice permanente), tratamentul chirurgical oferă avantajul de a reduce volumul tumoral cât mai mult posibil și în cel mai scurt timp.
În cazul gliomurilor, tratamentul chirurgical fără chimioterapie sau radioterapie este recomandat pacientilor diagnosticati cu gliom grad I-II, însă pentru gliomurile de grad inalt (grad III-IV) intervenția chirurgicală, deși este doar o componentă din schema de tratament terapeutic, este prima și cea mai importantă.
Printre cele mai importante beneficii chirurgicale se numară:
- Confirmarea diagnosticului – intraoperator se prelevă fragmente din formațiunea/formațiunile cerebrale, care sunt trimise pentru examinare histopatologică, confirmându-se astfel diagnosticul.
- Citoreducția – prin intervenție, se reduce volumul tumoral, chiar dacă rezecția nu este completă. Simpla reducere a numărului de celule tumorale aduce beneficii majore, crescând astfel eficiența radioterapiei și a chimioterapiei citostatice. Cu cât sunt mai puține celule tumorale, cu atât sunt mai mici șansele să se selecteze o grupă de celule rezistente la citostatice sau la radioterapie.
- Decompresiunea – prin rezectia formatiunii cerebrale se reduce hipertensiunea intracraniana, ducând la ameliorarea simptomelor. În special în cazul formațiunilor de mari dimensiuni, care determină creșterea presiunii intracraniene și deficite neurologice din cauza volumului tumoral (efectul de masă), îndepărtarea sau eliminarea formațiunii, chiar și parțială, poate duce la remiterea simptomelor și asigură condiții mai bune pentru radioterapie (care, la rândul ei, poate genera edem cerebral și agravarea hipertensiunii intracraniene). Indiferent de gradul histologic al formațiunii, gradul de rezecție al unei formatiuni cerebrale este unul dintre cei mai importanți factori de prognostic: cu cât operația a reușit să îndepărteze mai mult din aceasta în condiții de siguranță, cu atât supraviețuirea va fi mai îndelungată.
Gliomurile cerebrale care nu sunt deja extinse la distanță (în emisfera contralaterală, alt lob în aceeași emisferă, trunchiul cerebral sau nucleii bazali – structurile profunde ale creierului) și cele fără dovada de micrometastaze sunt considerate operabile.
Este de reținut că dimensiunea unei formațiuni este un aspect mai puțin important în decizia chirurgicală decât alți factori, și anume locația tumorii. Formațiunile mari cât și cele mici reprezintă o problemă oncologică care nu poate fi ignorată sau amânată, rezultând în faptul că gliomul este o tumoră în care extirparea/eliminarea/îndepărtarea tumorii în mod chirurgical este tratamentul principal și cu eficiența maximă față de alte tratamente (radioterapia/chimioterapia).
Localizarea tumorii (care indirect confera siguranta cu care se poate efectua tratamentul chirurgical) este intr-adevar factorul principal in decizia chirurgicală si repet, nu dimensiunea tumorii, in sensul ca tumorile situate în trunchiul cerebral sau in zone cu o densitate maxima de substanta alba sunt considerate inoperabile doar pentru motivul ca interventiile in aceste regiuni provoaca sanse mari de sechele neurologice majore.
Tumorile situate în alte zone funcționale sau delicate ale creierului trebuie și pot fi operate doar cu respectarea unor precauții esențiale și cu monitorizarea funcțiilor neurologice în mod real „real-time”.
Gliomurile maligne, fiind tumori care cresc repede și se extind pe calea fibrelor din substanța albă, trebuie operate în primul rând la timp. O amânare dincolo de 2-3 săptămâni crește riscul unei infiltrări substanțiale în materia albă a celulelor canceroase și dăunarea prognosticului postoperator.
Situația diferă puțin pentru gliomurile de grad mic, care evoluează lent. În cazul acestor tumori, există un interval mai lung pentru a face operația. Însă, pentru că și aceste tumori cresc și se pot maligniza prin modificări genetice, nu trebuie așteptat peste măsură, în special daca apar modificări radiologice care sugerează o evoluție.
Neuronavigația – în special pentru tumorile care infiltrează creierul (intracerebrale), neuronavigația este foarte utilă, asigurând confortul chirurgului și siguranța pacientului. Ea funcționează, în esență, ca un sistem GPS, folosind drept hartă RMN-ul și instrument vectorial (navigat) microscopul operator.
Microscopul operator ultraperformant asigură iluminarea, magnificația și vizualizarea optimă a câmpului operator, permițând identificarea structurilor vasculare și cerebrale, precum și diferențierea formatiunii de țesutul normal. Dr Ștefan Mindea folosește același microscop performant care este folosit la Stanford University în Statele Unite.
Fluorescența intraoperatorie cu Acid 5-amino levulinic (5-ALA) / Gliodan RT ICG-green angiography Flourescin Yellow.
Aceste tehnici avansate oferă posibilitate de a crea un “tag” oncologic în care o substanță injectată captează celulele tumorale și sub o lumina fluorescentă se sincronizează cu sistemul de navigație cât și cu aspiratorul ultrasonic și microscopul neurochirurgical. Tumora este distinsă în dimensiuni 3D față de țesutul creierului normal oferind o siguranță maximă în ablația/eliminarea tumorii.
Mapping-ul cortical și subcortical – electrostimularea intraoperatorie a creierului, cu pacientul treaz (i.e. AWAKE brain surgery). Este o metodă eficientă și una profesată in Statele Unite din anii ‘80, utilă mai ales atunci când formațiunea cerebrală este situată în zone elocvente ale creierului. Operația se începe sub anestezie generală, dar după ce este expusă membrana durală, se trezește pacientul și este supus unui set complex de teste neuro-psihologice, în timp ce Dr. Mindea aplică un Ojemann electrostimulator de mică intensitate pe suprafața creierului și în profunzime. O hartă a creierului (Cortical Map) este creată și care scoate în evidență structurile funcționale ale creierului, care trebuie evitate si chiar protejate pentru a evita consecinte neurologice permanente (hemipareză, tulburări de limbaj etc).
Tractografia si Diffusor Tensor Imaging suprapus pe sistemul de navigație demonstrează calea fibrelor din substanța albă si reprezinta o tehnica relativ noua (în ultimii 5 ani) care a avansat cu mult siguranța intervențiilor cerebrale.
Aspiratorul ultrasonic, drillul (motorul electric), electrocoagularea bipolară non-stick (neaderentă), instrumentarul microchirurgical – toate acestea sunt indispensabile și fac parte din dotarea standard a unei săli de operații de neurochirurgie.
Alătură-te comunității noastre pe social media pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri, informații medicale și sfaturi utile! Urmați-ne pe Facebook şi Youtube pentru actualizări zilnice, articole informative și evenimente speciale. Fiți parte din comunitatea noastră online și descoperiți cum putem îmbunătăți împreună starea dvs. de sănătate.
- Gradul histologic – III (astrocitom anaplazic) sau IV (glioblastom). După cum am menționat deja, diferența între ele este, în medie, de un an. De asemenea, glioblastomul secundar, care provine dintr-o tumoră de grad mai mic (astrocitom difuz sau oligodendrogliom grad II sau III sau) evoluează mai bine decât glioblastomul primar.
- Localizarea tumorii – afectează atât posibilitatea rezecției chirurgicale, cât și funcțiile neurologice (ambele cu rol important). Evident, o tumoră ca un glioblastom/gliom cerebral care infiltrează structurile profunde, zone vasculare sau centrii funcționali nu poate fi rezecată/eliminată în totalitate și va determina deficite neurologice importante.
- Mărimea tumorii – tumorile mari evoluează, în general, mai rapid decât cele mici si generează deficite neurologice, cu impact negativ asupra starii pacientului, în special glioblastomul
- Mutațiile genetice – importanța lor a fost recunoscută din ce în ce mai mult în ultimul deceniu, culminând cu includerea lor printre criteriile de diagnostic histopatologic conform celei mai recente clasificări a tumorilor cerebrale (OMS 2016). Practic, ele sunt cele care determină comportamentul tumorii: rata de creștere, mobilitatea/invazivitatea și rezistența la citostatice sau la radioterapie. Dintre foarte multele mutații genetice depistate în gliomuri, câteva sunt determinante:
- IDH-1 și IDH-2 – izocitrat dehidrogenaza – o enzimă implicată în metabolismul glucozei, ale cărei mutații sunt caracteristice pentru cea mai mare parte din gliomurile de grad II și III, dar numai pentru 10-15% dintre gliomurile de grad IV( glioblastomul). Prezența acestor mutații semnifică un prognostic mai bun, o tumoră cu agresivitate mai redusă și răspuns favorabil la radioterapie și citostatice, indiferent de gradul histologic (II, III sau IV).
- Codeleția 1p-19q – pierderea unei porțiuni din brațul scurt al cromozomului 1 și din brațul lung al cromozomului 19. Se asociază întotdeauna cu mutații IDH-1/2 (nu și reciproc, însă), este caracteristică pentru subtipul histologic de oligodendrogliom și are o valoare prognostică pozitivă suplimentară. Practic, gliomurile cu co-deleție 1p-19q (oligodendrogliomurile) sunt cele mai puțin agresive și răspund cel mai bine la tratament, în special la citostatice.
- Statusul de metilare MGMT – enzimă cu rol în repararea ADN-ului alterat de radioterapie sau citostatice (și, implicit, în rezistența tumorii la aceste tratamente). Când gena responsabilă de producerea acestei enzime este metilată (status pozitiv de metilare), enzima nu mai este produsă, iar celulele tumorale nu mai sunt protejate de efectele radioterapiei sau ale citostaticelor.
- Extensia tumorii la distanță – în alt lob sau în emisfera contralaterală– întotdeauna un prognostic negativ.
- Intervalul de timp scurs de la primele simptome până la diagnostic și, mai ales, inițierea tratamentului, cu cat se intervine mai rapid, cu atat beneficiile sunt mai mari.
- Prezența deficitelor neurologice – în special deficitele permanente motorii (hemipareză sau hemiplegie) sau de limbaj – au un efect negativ evident.
- Vârsta – cu cât este mai avansată, cu atât mai rău. Tinerii au, de regulă, o evoluție mai bună dintr-o multitudine de motive: stare de sănătate și imunitate mai bună, tumorile sunt de grad mai mic sau purtătoare de mutații favorabile.
- Crizele epileptice, în special ca manifestare de debut, au un efect pozitiv – practic, tumora este descoperită mai devreme.
- Depresia – este frecventă, întotdeauna reprezintă o mare problemă, reduce capacitatea organismului de a lupta cu boala și, evident, scade calitatea vieții.
- Gradul de rezecție chirurgicală – este unul extrem de important (poate chiar cel mai important). Cu cât mai extinsă, cu atât mai bine. Și invers, cu cât volumul tumoral rămas după operație este mai mare, cu atât mai rău. Există o relație continuă (nu liniară, totuși) între gradul de rezecție și supraviețuire, ceea ce a și dat naștere conceptului actual de rezecție supratotală ca un “gold-standard” chirurgical în gliomuri.
- Tratamentul recidivei – reintervenția chirurgicală, reiradierea și chimioterapia de linia a doua, ca și terapiile adjuvante de tipul câmpurilor electrice alternante (Tumor Treating Fields) aduc, în general, beneficii.
- Efectuarea protocolului complet și corect de radioterapie și chimioterapie citostatică – Există pacienți care nu suportă Temozolomida sau care sunt tratați după protocoale învechite de iradiere.
- Corticoterapia – deși ameliorează simptomele, are efect negativ asupra evoluției per ansamblu a bolii.
- Anticonvulsivele – Levetiracetamul și Valproatul pot avea un efect pozitiv, Carbamazepina, Fenitoina și Fenobarbitalul pot avea efect negativ.
Aceștia sunt cei mai importanți factori care influențează evoluția acestei boli. Variabilele sunt multe și felul în care ele se combină la un anume pacient face imposibil de prezis care va fi prognosticul.
RECUPERAREA POSTOPERATORIE PENTRU UN GLIOM CEREBRAL
Operația pentru îndepărtarea unui gliom cerebral este un pas important în tratarea acestei afecțiuni grave. Cu toate acestea, recuperarea postoperatorie este la fel de esențială pentru recuperarea completă a pacientului.
- Monitorizarea îndelungată – După operație, pacientul va fi supravegheat în mod constant într-o unitate de terapie intensivă sau o unitate de recuperare. Acest lucru este crucial pentru monitorizarea tensiunii arteriale, nivelul de conștiență și alte semne vitale.
- Gestionarea durerii – Durerile postoperatorii pot fi intense. Echipa medicală va administra medicamente pentru a controla durerea și a asigura confortul pacientului.
- Recuperarea în spital – Pacientul va rămâne în spital timp de câteva zile, în funcție de complexitatea operației și starea de sănătate a acestuia. În acest timp, vor fi efectuate teste periodice de imagistică pentru a verifica progresul și pentru a evalua eventuale complicații.
- Terapie fizică și ocupațională – Pe măsură ce starea de sănătate se stabilizează, pacientul va începe terapia fizică și ocupațională pentru a-și recâștiga abilitățile și mobilitatea. Aceste terapii sunt esențiale pentru recuperarea completă.
- Monitorizarea continuă – Recuperarea după operația pentru gliom cerebral este un proces pe termen lung. Pacientul va fi monitorizat îndeaproape de către medici și va trebui să efectueze controale regulate pentru a evalua progresul și pentru a depista eventuale recidive.
- Terapie adjuvantă – În unele cazuri, terapii adjuvante, cum ar fi radioterapia sau chimioterapia, pot fi necesare pentru a preveni recidiva unui gliom cerebral. Echipa medicală va discuta opțiunile potrivite pentru fiecare pacient în parte.
- Susținere psihologică – Recuperarea după o operație pentru gliom cerebral poate fi dificilă din punct de vedere emoțional și psihologic. Este important ca pacientul să primească sprijin psihologic și să discute cu un specialist în sănătate mentală pentru a face față anxietății și stresului.
Recuperarea după operația pentru gliom cerebral este un proces complex, dar cu îngrijirea adecvată și sprijinul medical, pacienții pot avea șansa unei recuperări eficiente și a unei calități mai bune a vieții. Este esențial să urmați îndrumările medicului și să efectuați controale regulate pentru a asigura o recuperare optimă după tratamentul pentru gliom cerebral.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE DESPRE GLIOBLASTOM
De obicei, urmează o evaluare rapidă la neurochirurgie/oncologie, pentru a decide:
- dacă este nevoie de operație sau biopsie pentru confirmarea diagnosticului;
- ce investigații sunt necesare înainte de intervenție (analize, consulturi, imagistică suplimentară);
- ce simptome trebuie controlate imediat (durere, greață, edem, convulsii).
Confirmarea prin analiză de țesut este, în general, pasul care stabilește planul de tratament.
În mod obișnuit, cazul este tratat ca prioritar, dar planificarea depinde de starea neurologică, de edem, de riscuri și de disponibilitatea investigațiilor. Nu este recomandată amânarea fără motiv medical.
În majoritatea cazurilor, nu. Glioblastomul apare, de regulă, sporadic (fără moștenire directă). Există însă situații rare în care poate exista o predispoziție genetică (familii cu mai multe cazuri de gliom sau sindroame genetice specifice), dar acestea reprezintă o minoritate din total.
Diagnosticul se bazează pe investigații imagistice precum CT și RMN. Pagina menționează și tehnici avansate precum RMN intraoperator (util în ghidarea biopsiilor și a rezecției), spectroscopia RMN (MRS) (profil chimic tumoral) și RMN funcțional (fMRI), util în planificarea intervențiilor când tumora este aproape de zone critice (vorbire, cortex motor, vedere). Confirmarea certă se face prin examen histopatologic postoperator.
RMN-ul poate ridica o suspiciune puternică (prin aspect și comportament la contrast), dar diagnosticul cert se stabilește, de regulă, prin analiza unei probe de țesut (biopsie sau țesut obținut la operație). Acest pas este important deoarece tratamentul depinde de tipul exact de tumoră.
Opțiunile sunt individualizate și pot include:
reintervenție (în anumite cazuri),
- schimbarea/continuarea tratamentului oncologic,
- radioterapie de completare în situații selectate,
- includerea într-un studiu clinic (când este disponibil și potrivit).
Decizia depinde de localizare, simptome, tratamentele deja făcute și starea generală.
Un glioblastom poate revidiva la scurt timp deoarece are două trăsături biologice care îl fac greu de controlat:
- Infiltrează țesutul cerebral din jur: chiar dacă tumora vizibilă este îndepărtată, pot rămâne celule microscopice dispersate în creier, care nu se văd la RMN și nu pot fi îndepărtate complet chirurgical.
- Are un comportament agresiv și adaptativ: poate dezvolta rapid mecanisme de rezistență și poate reveni în zona inițială sau în apropiere, în ciuda tratamentelor standard.
Înseamnă că tumora a crescut din nou sau a devenit activă după tratament. Uneori se observă pe RMN înainte să apară simptome evidente; alteori, pacientul simte mai întâi o agravare neurologică.
Datorită tehnicilor inovative ULTRA minim invazive folosite la cele mai prestigioase spitale americane, cât și a rezultatelor obținute la cazuri complexe de neurochirurgie, Dr. Ștefan Mindea, neurochirurg, si clinica ANSI au ajuns să preia cazuri la nivel național/ internațional (SUA, Canada, Europa, Moldova, Turcia, Israel, Emitatele Arabe Unite, etc). Online, oferim consultații video cât si interpretarea RMN-ului tip second opinion. Pentru terapia durerii, infiltrații la coloană și intervenții chirurgicale (operație creier – operație hernie de disc) sau consultații fizice, vă așteptăm la unul din centrele noastre din Constanța.
Pe plan internațional, Dr. Mindea și clinica ANSI au tratat sau reintervenit la pacienți operați la centre precum Anadolu, Acibadem, Institutul INI Hanovra, Spitalul Medical Park, Spitalul Universitar Istanbul si AKH Viena. Pe plan național, neurochirurgul Ștefan Mindea tratează și consultă pacienți din zona de vest sau nord-vest a țării (Oradea, Timișoara, Satu Mare, Baia Mare, Arad, Cluj, Zalau etc.), din zona centrală (Brașov, Sibiu, Târgu Mureș, Pitești, Ploiești, Ramnicu Valcea ș.a.), din cea estică (Chisinau, Cernauti, Iași, Bacău, Suceava, Piatra Neamț, Botoșani, Focșani, Buzău etc.), din zona sudica ( București, Ilfov, Otopeni, Craiova, Teleorman, Olt, Slatina) și din județele vecine (Tulcea, Brăila, Galați, Calarasi), așadar vă așteptăm cu drag la clinica ANSI.
De asemenea, pacienții abonați la rețele private precum Regina Maria, Sanador, Ponderas, Medlife, Monza, Arcadia, Pelican, Sfântul Constantin Brașov, Centrul Medical Humanitas Cluj, sau Spitalul Transilvania cât și pacienți tratați in regim de stat Spitalul de Neurochirurgie Bagdasar Arseni București sau Nicolae Oblu Iasi, pot trimite imagistica lor direct prin wetransfer.com la adresa de mail office@ansi.ro pentru second opinion sau consult online.
Vă așteptăm la clinica ANSI unde Dr. Ștefan Mindea își doreste să fie cel mai bun neurochirurg pentru tine!








