Pentru a intelege ce înseamnă cu adevărat cel mai bun neurochirurg pentru coloana vertebrală și cu ce se diferențiază de restul ar trebui să urmărim:
0749. 272. 770
0749. 272. 772
0749. 272. 773
0749. 272. 775
Ați fost diagnosticat cu scolioză? Deformările coloanei vertebrale, acum, se pot trata prin metode de ultima generatie, ULTRA minim invazive
Deformarea coloanei vertebrale este o aliniere sau o curbă anormală a coloanei vertebrale osoase. Scolioza și cifoza pot fi cauzate de uzura, de vârstă, bagajul genetic sau de complicațiile din operațiile anterioare.
Deformarea moderată apare atunci când articulațiile fațetei și discurile se deteriorează în timp și nu mai sunt capabile să susțină postura normală a coloanei vertebrale. Durerea rezultă din articulațiile stresate și nervii ciupiți, nu din curba anormală. Tratamentul poate include medicamente, kinetoterapie, injecții sau intervenții chirurgicale.
Alinierea coloanei vertebrale și curbura pot fi modificate în multe moduri. Acestea pot apărea ca urmare a unui defect congenital si se mainifesta ca scolioza la copii, a creșterii unui copil, a îmbătrânirii, a rănirii sau a unei intervenții chirurgicale anterioare ale coloanei vertebrale. Cel mai frecvent tip de deformare a coloanei vertebrale la adulți este scolioza lombară sau toracală degenerativă.
Scolioza – Scolioza lombară sau toracală este o curbură laterală a coloanei vertebrale care se poate dezvolta la adulți atunci când articulațiile fațetei și discurile încep să se deterioreze. Articulațiile fațetei conferă coloanei vertebrale flexibilitate, permițându-ne să ne răsucim, să ne întindem sau să ne curbăm pe canapea. Când aceste articulații se deteriorează, oasele coloanei vertebrale se pot înclina și pot începe să se deplaseze într-o parte dezvoltându-se astfel scolioza.
Cifoza – Cifoza este o rotunjire anormală înainte (peste 50 de grade de curbură) a coloanei vertebrale. În spatele superior (toracic), cifoza se datorează frecvent fracturilor de compresie osteoporotică. Poate apărea și la nivelul coloanei vertebrale inferioare (lombare). Produce limitări funcționale și duce la o exprimare comună în rândul persoanelor în vârstă: „Nu pot să mă îndrept”. Un alt scenariu obișnuit este un pacient care a avut anterior una sau mai multe intervenții chirurgicale ale coloanei vertebrale. Acești pacienți pot dezvolta ceea ce se numește “sindromul spatelui plat”, ceea ce înseamnă că au pierdut o parte din lordoză naturală (curbură interioară) a coloanei vertebrale inferioare. Un pacient care a avut o fuziune lombară anterioară poate dezvolta o cifoză joncțională. În această situație, coloana vertebrală s-a slăbit chiar deasupra fuziunii, determinând poziția pacientului să se aplece înainte.
Lordoză – De asemenea, numită swayback, lordoză este o afecțiune în care coloana vertebrală se curbează semnificativ spre interior în partea inferioară a spatelui, oferind un aspect înclinat înapoi.
Scolioza lombară sau toracală nu este o singură boală. Se încadrează de-a lungul unui spectru, de la ușor la moderat până la sever. Simptomele includ durere sau rigiditate la nivelul spatelui mijlociu-inferior și amorțeală sau slăbiciune la picioare. Nu toți adulții cu scolioză degenerativă au dureri. Când apare durerea, un nerv ciupit este de obicei cauza, nu curbura.
În cazurile mai severe, scolioza lombară sau toracală poate provoca dureri la picior ( sciatică ), incapacitatea de a se ridica drept și incapacitatea de a merge pe o distanță mai mare. Simptomele scoliozei severe și progresive sunt similare cu cele ale stenozei, dar cu un dezechilibru vizibil al coloanei vertebrale. Acest dezechilibru poate duce la oboseală pe șolduri și genunchi, incapacitatea de a merge pe o linie dreaptă și căderi.
Pe măsură ce îmbătrânești, oasele tale suferă modificări degenerative care fac parte din procesul natural de îmbătrânire. Când articulațiile se deteriorează, artrita se poate dezvolta și coloana vertebrală se poate deplasa lateral. Alte condiții care ar putea provoca degenerarea includ:
Îmbătrânirea articulațiilor, combinată cu o fractură la un nivel peste o fuziune anterioară, poate provoca, de asemenea, o deformare semnificativă.
Simpla îndepărtare a materialului de pe coloana vertebrală poate cauza o problemă pe drum. Poate reduce sau elimina durerea pe termen scurt, dar simptomele pot reveni mai târziu din cauza instabilității coloanei vertebrale.
Scolioza la copii este de obicei identificată pentru prima dată în timpul unui control regulat cu un medic pediatru sau al unui screening de rutină la școală; sau poate că un părinte sau un profesor se întâmplă să observe și să comenteze posibila curbură laterală a coloanei vertebrale.
Un diagnostic oficial de scolioză idiopatică necesită confirmarea cu raze X a curburii laterale anormale și a rotației coloanei vertebrale, precum și excluderea altor cauze posibile pentru deformare (cum ar fi boala Scheuermann , tulburarea discală juvenilă sau spondilita anchilozantă ).
TESTUL DE ÎNDOIRE ÎNAINTE AL LUI ADAM
Primul pas către obținerea unui diagnostic de scolioză idiopatică este de obicei testul de îndoire înainte al lui Adam, care caută în primul rând rotația anormală a coloanei vertebrale.
Acest test implică un medic care observă pacientul aplecat înainte la talie la 90 de grade, cu brațele întinse spre podea și genunchii drepti. Din această poziție, majoritatea semnelor de scolioză care se prezintă ca asimetrie sunt clar vizibile în coloana vertebrală sau trunchiul corpului, cum ar fi:
Testul de îndoire înainte al lui Adam poate fi util în detectarea scoliozei localizate în partea superioară sau mijlocie a spatelui, care este locul unde apare de obicei scolioza lombară sau toracală idiopatică. Cu toate acestea, testul de îndoire înainte nu este la fel de eficient în detectarea scoliozei la nivelul spatelui, deoarece nu implică rotația coastelor.
SCOLIOMETRU PENTRU A MĂSURA ROTAȚIA COLOANEI VERTEBRALE
Ca parte a testului de îndoire înainte, clinicianul poate folosi un scoliometru, numit și inclinometru, pentru a estima unghiul de rotație a trunchiului (ATR). În timp ce pacientul este încă aplecat înainte, clinicianul poate pune scoliometrul plat pe spate în zona sau zonele în care asimetria arată cel mai mult.
Ca regulă generală, dacă se înregistrează un ATR de cel puțin 5 grade, pacientul va fi, fie programat pentru un examen de monitorizare, fie trimis la un medic care poate face realiza o imagistica si o testare mai precisa a spatelui pentru diagnosticarea corecta a scoliozei. Imagistica cu raze X este necesară pentru a măsura gradul curbei și a confirma scolioza lombară sau toracală.
MĂSURAREA UNGHIULUI COBB
Curba laterală a scoliozei este descrisă de unghiul Cobb . Folosind o radiografie a coloanei vertebrale complete, unghiul Cobb este găsit prin trasarea unei linii perpendiculare de la vertebra cea mai înclinată a coloanei vertebrale deasupra apexului curbei laterale și a unei a doua linie perpendiculare de la vertebra cea mai înclinată de sub apex. Unghiul format acolo unde cele două linii se întâlnesc este unghiul Cobb.
Un unghi Cobb de cel puțin 10 grade este de obicei considerat limită pentru un diagnostic de scolioză.
COMPONENTELE CHEIE ALE UNUI DIAGNOSTIC DE SCOLIOZĂ
Când se diagnostichează scolioza idiopatică, există 3 componente cheie de luat în considerare:
Înțelegerea acestor componente ale diagnosticului de scolioză poate ajuta echipa medicală să evalueze severitatea curbei, probabilitatea de progresie și care opțiuni de tratament ar putea fi cele mai bune.
SCOLIOZA IDIOPATICĂ ESTE UN DIAGNOSTIC DE EXCLUDERE
Idiopatic înseamnă că o afecțiune este de cauză necunoscută. Ca atare, scolioza idiopatică nu poate fi diagnosticată din punct de vedere tehnic până când alte tipuri de scolioză nu sunt excluse. Alte tipuri de scolioză ar putea include:
Scolioza lombară sau toracală va fi de obicei clasificată ca idiopatică dacă nu a fost prezentă la naștere și nu poate fi urmărită dintr-o cauză neuromusculară, degenerativă sau de altă natură.
Dacă scolioza lombară sau toracală începe să provoace o deformare vizibilă sau prezintă un risc mare de a face acest lucru, un medic ar putea prescrie un corset (orteza) pentru a preveni agravarea curbei. De obicei, un corset este purtat până când adolescentul a atins maturitatea scheletică deplină.
A ști dacă curba scoliozei unei persoane se poate agrava este crucială pentru dezvoltarea unui plan de tratament. Bracing-ul (corsetarea) este un angajament major de timp și este inconfortabil pentru adolescenți – atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional – și de obicei nu este prescris decât dacă curba prezintă un risc semnificativ de progres.
FACTORII DE RISC PENTRU PROGRESIA SCOLIOZEI
În general, următorii factori cresc riscul unei persoane ca curba scoliozei să se agraveze:
Odată evaluați factorii de risc pentru progresia scoliozei idiopatice, se pot lua decizii de tratament.
ALEGEREA PROTEZĂRII VS. ORTEZARE
Aproximativ 90% din cazurile de scolioză lombară sau toracală idiopatică sunt ușoare și necesită doar supraveghere. De obicei, supravegherea este efectuată de un medic la fiecare 4 până la 6 luni până când adolescentul a atins maturitatea scheletică deplină.
Cu toate acestea, în general, va fi luat în considerare un corset pentru scolioză dacă unghiul Cobb:
Dacă curba a devenit mare sau progresează rapid, următorul pas este, de obicei, tratamentul de întărire în efortul de a opri progresia curbei.
OPȚIUNI PENTRU ORTEZARE
Există două opțiuni generale de tratament pentru scolioză:
Alegerea între corsetarea full-time și cea pe timp de noapte poate depinde de dimensiunea și locația curbelor, precum și de ceea ce pacientul este dispus să facă.
Unele studii au descoperit că ortezatul pe timp de noapte tinde să fie mai eficient, deoarece pacienții sunt mai predispuși să poarte o orteza pe timp de noapte, așa cum este prescris, dar alte studii au constatat că utilizarea ortezei full-time – atunci când este respectată conform instrucțiunilor – ar putea funcționa și mai bine.
Nu există un consens actual în comunitatea medicală cu privire la faptul dacă corsetarea full-time sau pe timp de noapte funcționează mai bine decât cealaltă. Pentru curbele care sunt mai mici de 35 de grade, recomandările tind să fie pentru corsetari pe timp de noapte. Pentru curbele care au cel puțin 35 de grade, recomandările tind să fie pentru corsetarea full-time.
ALTE TRATAMENTE NONCHIRURGICALE PENTRU SCOLIOZĂ NEDOVEDITE
În timp ce unii oameni susțin că tratamente precum terapia fizică și manipularea manuală pot ajuta la oprirea progresiei scoliozei, există puține dovezi științifice care să susțină aceste afirmații. Corsetarea este în prezent singurul tratament nechirurgical care s-a dovedit că reduce progresia naturală a curbelor scoliozei idiopatice.
CÂND ORTEZAREA EȘUEAZĂ
Uneori, o curbă de scolioză lombară sau toracală idiopatică continuă să progreseze, în ciuda corsetarii. Dacă se întâmplă acest lucru și curba progresează peste 40 sau 50 de grade, poate fi luată în considerare o intervenție chirurgicală de fuziune a coloanei vertebrale .
CELE 3 OBIECTIVE CHIRURGICALE PENTRU SCOLIOZĂ
Chirurgia scoliozei are de obicei următoarele obiective:
1. Oprirea progresiei curbei. Atunci când scolioza lombară sau toracală necesită o intervenție chirurgicală, de obicei, deformarea continuă să se agraveze. Prin urmare, intervenția chirurgicală pentru scolioză ar trebui cel puțin să prevină înrăutățirea curbei.
2. Reducerea deformării. În funcție de cât de multă flexibilitate este încă în coloana vertebrală, intervenția chirurgicală pentru scolioză poate adesea opri răsucirea anormală a coloanei vertebrale, în plus față de corectarea curbei laterale cu aproximativ 50% până la 70%. Aceste modificări pot ajuta persoana să se ridice mai drept și să reducă cocoașa din spate.
3. Menținerea echilibrului trunchiului. Pentru orice modificare adusă poziționării coloanei vertebrale, chirurgul va ține cont și de echilibrul general al trunchiului, încercând să mențină cât mai mult curbura naturală față/spate (lordoză/cifoză) a coloanei vertebrale, menținând totodată șoldurile și picioarele cât mai uniforme posibil.
În plus, orice ajustare a coloanei vertebrale trebuie să ia în considerare și posibilul efect asupra măduvei spinării. Starea măduvei spinării trebuie monitorizată pe toată durata intervenției chirurgicale.
OPȚIUNI CHIRURGICALE FOLOSITE ÎN TRATAREA SCOLIOZEI LOMBARE SAU TORACALE IDIOPATICE
Există 3 categorii generale de intervenții chirurgicale pentru scolioză:
Un avantaj al chirurgiei de fuziune a coloanei vertebrale este că are o înregistrare pe termen lung de siguranță și eficacitate pentru tratarea scoliozei. Deși un dezavantaj al procedurii este că orice vertebră fuzionată își va pierde mobilitatea, ceea ce poate limita o parte din îndoirea și răsucirea spatelui, fuziunile spinale de astăzi tind să fuzioneze mai puține vertebre și să mențină mai multă mobilitate decât în trecut.
Dacă o fuziune a coloanei vertebrale se face la o vârstă prea tânără (de obicei mai mică de 10 ani la fete sau mai puțin de 12 la băieți), aceasta ar putea lăsa mai puțin spațiu pentru dezvoltarea plămânilor, în plus față de copilul care are un trunchi neobișnuit de scurt în comparație cu membrele. Pentru a evita aceste complicații, metoda sistemelor de creștere ajută la ghidarea coloanei vertebrale pe măsură ce crește, prevenind înrăutățirea curbei pe măsură ce coloana vertebrală se maturizează și în cele din urmă devine gata pentru o fuziune, dacă este necesar.
O metodă fără fuziune folosește un sistem de legare vertebrală, care implică plasarea șuruburilor pe partea exterioară a curbei și apoi tragerea lor întinsă cu un cordon, astfel încât coloana vertebrală să se îndrepte. În comparație cu fuziunea coloanei vertebrale, chirurgia fără fuziune are potențialul beneficiu de a menține mai multă mobilitate coloanei vertebrale. Cu toate acestea, aceasta este o abordare mai nouă, iar datele pe termen lung despre riscuri și beneficii nu sunt încă disponibile.
Pentru un adolescent sau un adult tânăr care optează astăzi pentru operația de scolioză, de departe cea mai frecventă intervenție chirurgicală este fuziunea coloanei vertebrale.
Pentru a intelege ce înseamnă cu adevărat cel mai bun neurochirurg pentru coloana vertebrală și cu ce se diferențiază de restul ar trebui să urmărim:
Prin tunelul carpian trec mai multe tendoane și nervul median, care controlează alimentarea motorie și senzorială a mâinii. Problema este că tendoanele sunt…
Discurile din coloana vertebrală, numite discuri intervertebrale, sunt structuri subțiri, alungite, care servesc drept perne amortizoare între vertebre. Fiecare disc este alcătuit dintr-un miez moale de gel înconjurat de o înveliș exterior dur, fibros.
Când un disc se rupe și determină presiune pe un nerv, acesta poate provoca o varietate de simptome. În multe cazuri, discurile sunt deteriorate la nivelul cervical sau lombar datorită mișcării suplimentare în aceste zone
Sacroiliita este o afecțiune care apare atunci când una sau ambele articulații sacroiliace devin inflamate. Articulațiile sacroiliace sunt în partea inferioară a spatelui, unde coloana vertebrală se întâlnește cu pelvisul.
Te confrunți cu dureri intense de cap, dar nu ești sigur dacă este o durere de cap, migrenă sau o afecțiune mai puțin cunoscută numită nevralgie occipitală?
Durerea de spate nu este un simptom ce ar putea să apară doar după o anumită vârstă sau după o afecțiune traumatică.
După cum spunem multora dintre pacienții noștri, durerile de spate nu sunt normale la orice vârstă și pot fi un indiciu…
Evoluția bolii este, în general, lentă și graduală. Este rar ca procesul să se oprească. Pentru aceasta este indicat să faci exerciții care activează mușchii
Stenoza coloanei vertebrale este o afecțiune a coloanei vertebrale pe care o întâlnesc frecvent în practica mea ca neurochirurg.
Pe lângă durerile de spate, durerile cervicale (alături de simptome la nivelul brațelor) se află în topul…
Când avem dureri de spate nu ne dorim nimic altceva decât alinare. Durerea, este în general un simptom ce ne poate afecta activitatea profesională…