SCOLIOZA

CUPRINS

SCOLIOZA – PREZENTARE GENERALĂ

 

Ați fost diagnosticat cu scolioză? Deformările coloanei vertebrale, acum, se pot trata prin metode de ultima generatie, ULTRA minim invazive.

Deformarea coloanei vertebrale este o aliniere sau o curbă anormală a coloanei vertebrale osoase. Scolioza și cifoza pot fi cauzate de uzura, de vârstă, bagajul genetic sau de complicațiile din operațiile anterioare.

Deformarea moderată apare atunci când articulațiile fațetei și discurile se deteriorează în timp și nu mai sunt capabile să susțină postura normală a coloanei vertebrale. Durerea rezultă din articulațiile stresate și nervii ciupiți, nu din curba anormală. Tratamentul poate include medicamente, kinetoterapie, injecții sau intervenții chirurgicale.

Alinierea coloanei vertebrale și curbura pot fi modificate în multe moduri. Acestea pot apărea ca urmare a unui defect congenital si se mainifesta ca scolioza la copii, a creșterii unui copil, a îmbătrânirii, a rănirii sau a unei intervenții chirurgicale anterioare ale coloanei vertebrale. Cel mai frecvent tip de deformare a coloanei vertebrale la adulți este scolioza lombară sau toracală degenerativă.

 

scolioza-3

TIPURI DE CURBURI PATOLOGICE

Scolioza – Scolioza lombară sau toracală este o curbură laterală a coloanei vertebrale care se poate dezvolta la adulți atunci când articulațiile fațetei și discurile încep să se deterioreze. Articulațiile fațetei conferă coloanei vertebrale flexibilitate, permițându-ne să ne răsucim, să ne întindem sau să ne curbăm pe canapea. Când aceste articulații se deteriorează, oasele coloanei vertebrale se pot înclina și pot începe să se deplaseze într-o parte dezvoltându-se astfel scolioza.

Cifoza – Cifoza este o rotunjire anormală înainte (peste 50 de grade de curbură) a coloanei vertebrale. În spatele superior (toracic), cifoza se datorează frecvent fracturilor de compresie osteoporotică. Poate apărea și la nivelul coloanei vertebrale inferioare (lombare). Produce limitări funcționale și duce la o exprimare comună în rândul persoanelor în vârstă: „Nu pot să mă îndrept”. Un alt scenariu obișnuit este un pacient care a avut anterior una sau mai multe intervenții chirurgicale ale coloanei vertebrale. Acești pacienți pot dezvolta ceea ce se numește „sindromul spatelui plat”, ceea ce înseamnă că au pierdut o parte din lordoză naturală (curbură interioară) a coloanei vertebrale inferioare. Un pacient care a avut o fuziune lombară anterioară poate dezvolta o cifoză joncțională. În această situație, coloana vertebrală s-a slăbit chiar deasupra fuziunii, determinând poziția pacientului să se aplece înainte.

Lordoză – De asemenea, numită swayback, lordoză este o afecțiune în care coloana vertebrală se curbează semnificativ spre interior în partea inferioară a spatelui, oferind un aspect înclinat înapoi.

SIMPTOMELE SCOLIOZEI

Scolioza lombară sau toracală nu este o singură boală. Se încadrează de-a lungul unui spectru, de la ușor la moderat până la sever. Simptomele includ durere sau rigiditate la nivelul spatelui mijlociu-inferior și amorțeală sau slăbiciune la picioare. Nu toți adulții cu scolioză degenerativă au dureri. Când apare durerea, un nerv ciupit este de obicei cauza, nu curbura.

În cazurile mai severe, scolioza lombară sau toracală poate provoca dureri la picior ( sciatică ), incapacitatea de a se ridica drept și incapacitatea de a merge pe o distanță mai mare. Simptomele scoliozei severe și progresive sunt similare cu cele ale stenozei, dar cu un dezechilibru vizibil al coloanei vertebrale. Acest dezechilibru poate duce la oboseală pe șolduri și genunchi, incapacitatea de a merge pe o linie dreaptă și căderi.

CAUZELE SCOLIOZEI

Pe măsură ce îmbătrânești, oasele tale suferă modificări degenerative care fac parte din procesul natural de îmbătrânire.  Când articulațiile se deteriorează, artrita se poate dezvolta și coloana vertebrală se poate deplasa lateral. Alte condiții care ar putea provoca degenerarea includ:

Îmbătrânirea articulațiilor, combinată cu o fractură la un nivel peste o fuziune anterioară, poate provoca, de asemenea, o deformare semnificativă.

Simpla îndepărtare a materialului de pe coloana vertebrală poate cauza o problemă pe drum. Poate reduce sau elimina durerea pe termen scurt, dar simptomele pot reveni mai târziu din cauza instabilității coloanei vertebrale.

DIAGNOSTICAREA SCOLIOZEI

Scolioza la copii este de obicei identificată pentru prima dată în timpul unui control regulat cu un medic pediatru sau al unui screening de rutină la școală; sau poate că un părinte sau un profesor se întâmplă să observe și să comenteze posibila curbură laterală a coloanei vertebrale.

Un diagnostic oficial de scolioză idiopatică necesită confirmarea cu raze X a curburii laterale anormale și a rotației coloanei vertebrale, precum și excluderea altor cauze posibile pentru deformare (cum ar fi boala Scheuermann , tulburarea discală juvenilă sau spondilita anchilozantă ).

TESTUL DE ÎNDOIRE ÎNAINTE AL LUI ADAM

Primul pas către obținerea unui diagnostic de scolioză idiopatică este de obicei testul de îndoire înainte al lui Adam, care caută în primul rând rotația anormală a coloanei vertebrale.

Acest test implică un medic care observă pacientul aplecat înainte la talie la 90 de grade, cu brațele întinse spre podea și genunchii drepti. Din această poziție, majoritatea semnelor de scolioză care se prezintă ca asimetrie sunt clar vizibile în coloana vertebrală sau trunchiul corpului, cum ar fi:

  • Un umăr sau omoplat este mai sus decât celălalt
  • Cutia toracică apare mai sus pe o parte (numită și cocoașă toracică)
  • Un șold pare mai sus sau mai proeminent decât celălalt
  • Talia pare neuniformă
  • Corpul se înclină într-o parte
  • Un picior poate părea mai scurt decât celălalt

Testul de îndoire înainte al lui Adam poate fi util în detectarea scoliozei localizate în partea superioară sau mijlocie a spatelui, care este locul unde apare de obicei scolioza lombară sau toracală idiopatică. Cu toate acestea, testul de îndoire înainte nu este la fel de eficient în detectarea scoliozei la nivelul spatelui, deoarece nu implică rotația coastelor.

SCOLIOMETRU PENTRU A MĂSURA ROTAȚIA COLOANEI VERTEBRALE

Ca parte a testului de îndoire înainte, clinicianul poate folosi un scoliometru, numit și inclinometru, pentru a estima unghiul de rotație a trunchiului (ATR). În timp ce pacientul este încă aplecat înainte, clinicianul poate pune scoliometrul plat pe spate în zona sau zonele în care asimetria arată cel mai mult.

Ca regulă generală, dacă se înregistrează un ATR de cel puțin 5 grade, pacientul va fi, fie programat pentru un examen de monitorizare, fie trimis la un medic care poate face realiza o imagistica si o testare mai precisa a spatelui pentru diagnosticarea corecta a scoliozei. Imagistica cu raze X este necesară pentru a măsura gradul curbei și a confirma scolioza lombară sau toracală.

MĂSURAREA UNGHIULUI COBB

Curba laterală a scoliozei este descrisă de unghiul Cobb . Folosind o radiografie a coloanei vertebrale complete, unghiul Cobb este găsit prin trasarea unei linii perpendiculare de la vertebra cea mai înclinată a coloanei vertebrale deasupra apexului curbei laterale și a unei a doua linie perpendiculare de la vertebra cea mai înclinată de sub apex. Unghiul format acolo unde cele două linii se întâlnesc este unghiul Cobb.

Un unghi Cobb de cel puțin 10 grade este de obicei considerat limită pentru un diagnostic de scolioză.

COMPONENTELE CHEIE ALE UNUI DIAGNOSTIC DE SCOLIOZĂ

Când se diagnostichează scolioza idiopatică, există 3 componente cheie de luat în considerare:

  • Curbura laterala. Curbura laterală (laterală) a coloanei vertebrale este măsurată prin unghiul Cobb. Cu cât unghiul Cobb este mai mare, cu atât deformarea coloanei vertebrale este mai mare.
  • Rotație axială. Pe lângă curbura laterală, coloana vertebrală se rotește anormal de-a lungul axei verticale. Rotația coloanei vertebrale poate afecta rotația coastelor, precum și rigiditatea curbei.
  • Maturitatea scheletică. Adesea estimată prin semnul Risser (cantitatea de calcificare la partea superioară crestată a osului șoldului, așa cum este văzută pe aceeași radiografie ca și unghiul Cobb), cantitatea de maturitate scheletică rămasă este esențială pentru luarea deciziilor de tratament a scoliozei la copii și adolescenți.

Înțelegerea acestor componente ale diagnosticului de scolioză poate ajuta echipa medicală să evalueze severitatea curbei, probabilitatea de progresie și care opțiuni de tratament ar putea fi cele mai bune.

SCOLIOZA IDIOPATICĂ ESTE UN DIAGNOSTIC DE EXCLUDERE

Idiopatic înseamnă că o afecțiune este de cauză necunoscută. Ca atare, scolioza idiopatică nu poate fi diagnosticată din punct de vedere tehnic până când alte tipuri de scolioză nu sunt excluse. Alte tipuri de scolioză ar putea include:

  • Scolioza congenitala. Acest tip de scolioză este prezent de la naștere și este rezultatul neformarii corecte a coloanei vertebrale.
  • Scolioza neuromusculara. Multe tipuri de afecțiuni neuromusculare pot duce la probleme musculare din spate care duc la scolioză. Câteva exemple includ paralizia cerebrală și mielodisplazia.
  • Scolioza degenerativa. Denumită și scolioză cu debut la adult, acest tip de scolioză degenerativă rezultă din deteriorarea articulațiilor fațetelor coloanei vertebrale.
  • Scolioza nestructurala. Acest tip de scolioză, cunoscută și sub denumirea de scolioză funcțională, apare din cauza unei cauze temporare care afectează doar curbura laterală fără rotația coloanei vertebrale. De exemplu, o diferență de înălțime a picioarelor ar putea cauza o curbă laterală a coloanei vertebrale care este corectată cu o inserție de pantof.

Scolioza lombară sau toracală va fi de obicei clasificată ca idiopatică dacă nu a fost prezentă la naștere și nu poate fi urmărită dintr-o cauză neuromusculară, degenerativă sau de altă natură.

OPTIUNI TERAPEUTICE

Dacă scolioza lombară sau toracală  începe să provoace o deformare vizibilă sau prezintă un risc mare de a face acest lucru, un medic ar putea prescrie un corset (orteza) pentru a preveni agravarea curbei. De obicei, un corset este purtat până când adolescentul a atins maturitatea scheletică deplină.

A ști dacă curba scoliozei unei persoane se poate agrava este crucială pentru dezvoltarea unui plan de tratament. Bracing-ul (corsetarea) este un angajament major de timp și este inconfortabil pentru adolescenți – atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional – și de obicei nu este prescris decât dacă curba prezintă un risc semnificativ de progres.

FACTORII DE RISC PENTRU PROGRESIA SCOLIOZEI

În general, următorii factori cresc riscul unei persoane ca curba scoliozei să se agraveze:

  • Curbă laterală mare. În general, cu cât unghiul Cobb al curbei este mai mare, cu atât este mai probabil să progreseze. De exemplu, dacă doi adolescenți cu scolioză lombară sau toracală  au acelasi nivel de creștere scheletică rămas, dar unul are o curbă de 20 de grade, iar celălalt are deja o curbă de 30 de grade, persoana cu curba mai mare este probabil să experimenteze mai multă progresie a curbei în viitor.
  • Creștere semnificativă a scheletului rămas. Dacă scolioza lombară sau totacală a fost identificată și adolescentul încă se află in periada de creștere a scheletului, există potențialul ca curbele laterale ale coloanei vertebrale să crească și să se agraveze. Cu cât rămâne o perioadă mai mare pentru creșterea scheletului, cu atât este mai mare riscul de progresie a curbei.
  • Sexul feminin. În timp și băieții și fetele au șanse aproximativ egale să dezvolte o scolioză ușoară, fetele au șanse de 7 ori mai multe ca, curbele coloanei lor să progreseze spre scolioză lombară sau toracală moderată sau severă și să necesite tratament.
  • Curba coloanei toracice. O scolioză toracală are mult mai multe șanse sa progreseze mai alert decât o scolioza lombară.

Odată evaluați factorii de risc pentru progresia scoliozei idiopatice, se pot lua decizii de tratament.

ALEGEREA PROTEZĂRII VS. ORTEZARE

Aproximativ 90% din cazurile de scolioză lombară sau toracală idiopatică sunt ușoare și necesită doar supraveghere. De obicei, supravegherea este efectuată de un medic la fiecare 4 până la 6 luni până când adolescentul a atins maturitatea scheletică deplină.

Cu toate acestea, în general, va fi luat în considerare un corset pentru scolioză dacă unghiul Cobb:

  • Progresează peste 25 sau 30 de grade, rămânând o creștere semnificativă a scheletului
  • Progresează cu cel puțin 5 grade în orice perioadă de 4 până la 6 luni

Dacă curba a devenit mare sau progresează rapid, următorul pas este, de obicei, tratamentul de întărire în efortul de a opri progresia curbei.

OPȚIUNI PENTRU ORTEZARE

Există două opțiuni generale de tratament pentru scolioză:

  • Corsetare full-time. Aceste corsete sunt concepute pentru a fi purtate între 16 și 23 de ore pe zi. Scopul este de a le purta tot timpul, cu excepții pentru baie, îngrijirea pielii și exerciții fizice.
  • Corsetarea pe timp de noapte. Aceste aparate utilizează forțe hiper-corectoare (care scot corpul din echilibrul normal și nu pot fi aplicate în mod realist în timp ce o persoană stă în picioare și/sau desfășoară activități zilnice) și trebuie purtate cel puțin 8 ore pe noapte.

Alegerea între corsetarea full-time și cea pe timp de noapte poate depinde de dimensiunea și locația curbelor, precum și de ceea ce pacientul este dispus să facă.

Unele studii au descoperit că ortezatul pe timp de noapte tinde să fie mai eficient, deoarece pacienții sunt mai predispuși să poarte o orteza pe timp de noapte, așa cum este prescris, dar alte studii au constatat că utilizarea ortezei full-time – atunci când este respectată conform instrucțiunilor – ar putea funcționa și mai bine.

Nu există un consens actual în comunitatea medicală cu privire la faptul dacă corsetarea full-time sau pe timp de noapte funcționează mai bine decât cealaltă. Pentru curbele care sunt mai mici de 35 de grade, recomandările tind să fie pentru corsetari pe timp de noapte. Pentru curbele care au cel puțin 35 de grade, recomandările tind să fie pentru corsetarea full-time.

ALTE TRATAMENTE NONCHIRURGICALE PENTRU SCOLIOZĂ NEDOVEDITE

În timp ce unii oameni susțin că tratamente precum terapia fizică și manipularea manuală pot ajuta la oprirea progresiei scoliozei, există puține dovezi științifice care să susțină aceste afirmații. Corsetarea este în prezent singurul tratament nechirurgical care s-a dovedit că reduce progresia naturală a curbelor scoliozei idiopatice.

CÂND ORTEZAREA EȘUEAZĂ

Uneori, o curbă de scolioză lombară sau toracală  idiopatică continuă să progreseze, în ciuda corsetarii. Dacă se întâmplă acest lucru și curba progresează peste 40 sau 50 de grade, poate fi luată în considerare o intervenție chirurgicală de fuziune a coloanei vertebrale .

CELE 3 OBIECTIVE CHIRURGICALE PENTRU SCOLIOZĂ

Chirurgia scoliozei are de obicei următoarele obiective:

1.  Oprirea progresiei curbei. Atunci când scolioza lombară sau toracală necesită o intervenție chirurgicală, de obicei, deformarea continuă să se agraveze. Prin urmare, intervenția chirurgicală pentru scolioză ar trebui cel puțin să prevină înrăutățirea curbei.

2.  Reducerea deformării. În funcție de cât de multă flexibilitate este încă în coloana vertebrală, intervenția chirurgicală pentru scolioză poate adesea opri răsucirea anormală a coloanei vertebrale, în plus față de corectarea curbei laterale cu aproximativ 50% până la 70%. Aceste modificări pot ajuta persoana să se ridice mai drept și să reducă cocoașa din spate.

3.  Menținerea echilibrului trunchiului. Pentru orice modificare adusă poziționării coloanei vertebrale, chirurgul va ține cont și de echilibrul general al trunchiului, încercând să mențină cât mai mult curbura naturală față/spate (lordoză/cifoză) a coloanei vertebrale, menținând totodată șoldurile și picioarele cât mai uniforme posibil.

În plus, orice ajustare a coloanei vertebrale trebuie să ia în considerare și posibilul efect asupra măduvei spinării. Starea măduvei spinării trebuie monitorizată pe toată durata intervenției chirurgicale.

OPȚIUNI CHIRURGICALE FOLOSITE ÎN TRATAREA SCOLIOZEI LOMBARE SAU TORACALE IDIOPATICE

Există 3 categorii generale de intervenții chirurgicale pentru scolioză:

  • Fuziune. Această intervenție chirurgicală folosita ca tratament scolioză unește permanent două sau mai multe vertebre adiacente, astfel încât acestea să crească împreună la articulația coloanei vertebrale și să formeze un os solid care nu se mai mișcă. Abordările și instrumentele chirurgicale moderne – tije, șuruburi, cârlige sau fire plasate în coloana vertebrală – au permis operațiilor de fuziune a coloanei vertebrale să obțină o corecție mai bună a curburii și timpi de recuperare mai rapizi decât în trecut.

Un avantaj al chirurgiei de fuziune a coloanei vertebrale este că are o înregistrare pe termen lung de siguranță și eficacitate pentru tratarea scoliozei. Deși un dezavantaj al procedurii este că orice vertebră fuzionată își va pierde mobilitatea, ceea ce poate limita o parte din îndoirea și răsucirea spatelui, fuziunile spinale de astăzi tind să fuzioneze mai puține vertebre și să mențină mai multă mobilitate decât în trecut.

  • Sisteme de creștere (pentru a întârzia fuziunea). Tijele sunt ancorate de coloana vertebrală pentru a ajuta la corectarea/menținerea curburii coloanei vertebrale în timp ce copilul crește. La fiecare 6 până la 12 luni, copilul are o altă intervenție chirurgicală pentru a prelungi tijele pentru a ține pasul cu creșterea coloanei vertebrale. Odată ce pacientul este suficient de aproape de maturitatea scheletică, pacientul va avea de obicei o fuziune spinală.

Dacă o fuziune a coloanei vertebrale se face la o vârstă prea tânără (de obicei mai mică de 10 ani la fete sau mai puțin de 12 la băieți), aceasta ar putea lăsa mai puțin spațiu pentru dezvoltarea plămânilor, în plus față de copilul care are un trunchi neobișnuit de scurt în comparație cu membrele. Pentru a evita aceste complicații, metoda sistemelor de creștere ajută la ghidarea coloanei vertebrale pe măsură ce crește, prevenind înrăutățirea curbei pe măsură ce coloana vertebrală se maturizează și în cele din urmă devine gata pentru o fuziune, dacă este necesar.

  • Fără fuziune. Metodele actuale de chirurgie fără fuziune folosesc modularea creșterii pe coloana vertebrală similară cu ceea ce s-a făcut în trecut pentru a trata înălțimile inegale ale picioarelor la copiii în creștere. Teoria este că, punând presiune constantă asupra unui os, acesta va crește mai lent și mai dens. Prin aplicarea unei astfel de presiuni pe partea exterioară a unei curbe a coloanei vertebrale, chirurgul urmărește să încetinească sau să oprească creșterea părții exterioare a curbei, în timp ce partea interioară a curbei continuă să crească normal. Pe măsură ce coloana vertebrală continuă să crească în acest mod, curbura laterală ar trebui să se reducă pe măsură ce coloana vertebrală devine mai dreaptă.

O metodă fără fuziune folosește un sistem de legare vertebrală, care implică plasarea șuruburilor pe partea exterioară a curbei și apoi tragerea lor întinsă cu un cordon, astfel încât coloana vertebrală să se îndrepte. În comparație cu fuziunea coloanei vertebrale, chirurgia fără fuziune are potențialul beneficiu de a menține mai multă mobilitate  coloanei vertebrale. Cu toate acestea, aceasta este o abordare mai nouă, iar datele pe termen lung despre riscuri și beneficii nu sunt încă disponibile.

Pentru un adolescent sau un adult tânăr care optează astăzi pentru operația de scolioză, de departe cea mai frecventă intervenție chirurgicală este fuziunea coloanei vertebrale.

Datorită tehnicilor inovative ULTRA minim invazive folosite la cele mai prestigioase spitale americane, cât și a rezultatelor obținute la cazuri complexe de neurochirurgie, Dr. Ștefan Mindea, neurochirurg, si clinica ANSI au ajuns sa preia cazuri la nivel național/ internațional (SUA, Canada, Europa, Moldova, Turcia, Israel, Emitatele Arabe Unite, etc). Online, oferim consultatii video cât si interpretarea RMN-ului tip second opinion. Pentru terapia durerii, infiltratii la coloană și intervenții chirurgicale (operație creier – operație hernie de disc) sau consultații fizice, vă așteptăm la unul din centrele noastre din Constanța.

Pe plan international, Dr. Mindea și clinica ANSI au tratat sau reintervenit la pacienti operați la centre precum Anadolu, Acibadem, Institutul INI Hanovra, Spitalul Medical Park, Spitalul Universitar Istanbul si AKH Viena.  Pe plan național, neurochirurgul Ștefan Mindea tratează și consultă pacienți din zona de vest sau nord-vest a țării (Oradea, Timișoara, Satu Mare, Baia Mare, Arad, Cluj, Zalau etc.), din zona centrală (Brașov, Sibiu, Târgu Mureș,, Pitești, Ploiești, Ramnicu Valcea ș.a.), din cea estică (Chisinau, Cernauti, Iași, Bacău, Suceava, Piatra Neamț, Botoșani, Focșani, Buzău etc.), din zona sudica ( București, Ilfov, Otopeni, Craiova, Teleorman, Olt, Slatina) și din județele vecine (Tulcea, Brăila, Galați, Calarasi), așadar vă așteptăm cu drag la clinica ANSI.

De asemenea, pacienții abonați la retele private precum Regina Maria, Sanador, Ponderas, Medlife, Monza, Arcadia, Pelican, Sfântul Constantin Brașov, Centrul Medical Humanitas Cluj, sau Spitalul Transilvania cât și pacient tratați in regim de stat Spitalul de Neurochirurgie Bagdasar Arseni Bucuresti sau Nicolae Oblu Iasi, pot trimite imagistica lor direct prin wetransfer.com la adresa de mail [email protected] pentru second opinion sau consult online.

Vă așteptăm la clinica ANSI unde Dr. Ștefan Mindea își doreste să fie cel mai bun neurochirurg pentru tine!