Pentru a intelege ce înseamnă cu adevărat cel mai bun neurochirurg pentru coloana vertebrală și cu ce se diferențiază de restul ar trebui să urmărim:
Stenoza cervicala, sau stenoza de canal spinal cervical, este o afectiune degenerativa in care spatiul canalului spinal (tunelul osos care adaposteste cordonul medular cat si nervii cervicali) este ingustat producand compresie pe maduva spinari sau pe radacinile nervoase in regiunea cervicală. In cele mai multe cazuri, aceasta ingustare apare in sindromul de mielopatie cervicală.
Mielopatia cervicala este disfuncția măduvei spinării cauzata de presiunea anormală si cronică asupra acesteia. Aceasta presiunea asupra măduvei spinării poate duce la pierderea funcției nervoase oriunde de-a lungul măduvei spinării, sub zona strangulata sau comprimata, pe termen indelungat sau in mod ireversibil.
Stenoza cervicală cu mielopatie este adesea denumită mai general spondiloză cervicală cu mielopatie sau mielopatie spondilotică cervicală. Termenul de spondiloză se referă la degenerarea coloanei vertebrale, în timp ce stenoza se referă în mod specific la îngustarea canalului spinal care se poate întâmpla ca parte a spondilozei.
Efectele mielopatiei pot varia de la simptome ușoare la severe. Orice parte a măduvei poate fi afectată, insa apare cel mai frecvent la nivelul coloanei cervicale. Stenoza cervicala se produce pe parcursul timpului in lungul proces degenerativ al coloanei cervicale (“uzurii” cauzate de inaintarea in varstă) prin formarea de depuneri osoase sau osteofite care reduc dimensiunea canalului spinal.
Discurile intervertebrale cat si ligamentele hipertrofiate si articulatiile cervicale treptat se supun modificarilor degenerative cu varsta, contribuind la ingustarea canalului si cauzând durere cervicală, radiculopatie (dureri pe brat), dexteritate redusă, instabilitate in mers, si scădere de forță musculară.
Deși stenoza cervicală poate afecta și persoanele tinere, este o patologie este mai frecvent intalnită la persoanele cu varsta de peste 50 de ani. Degenerarea discală si artritele sunt principalele cauze ale stenozei canalului spinal cervical. Femeile si barbati sunt afectati in egala masura de acesta boală, doar ca femeile, avand o masa musculara redusa fata de barbati, sunt cele care manifestă simptomele de mielopatie cervicală mai accentuat.
Cea mai frecventă cauză a mielopatiei este compresiunea măduvei spinării prin stenoză cervicală (spondiloză cervicală). Stenoza cervicală este de obicei cauzată de unul sau mai mulți factori:
Alți factori care pot contribui, de asemenea, la stenoza cervicală pot fi:
• spondilisteza cervicală sau instabilitatea cervicală
• prolapsul discului intervertebral sau curbarea discului
• afecțiuni reumatologice sau spondilite anchilozante
• tumori spinale
• malformație vasculară spinală
• traumatisme ale coloanei vertebrale sau fractură
• siringomielie
• pacientii nascuti cu un canal spinal ingust (stenoza congenitala) pot avea un risc crescut de mielopatie cervicala spondilotică.
• procesul natural de îmbătrânire (procesul degenerativ)
• procese virale, maladii autoimune sau inflamatorii, osteoartrita
• procese degenerative de tipul spondilozei cervicale si a herniei de disc cervicală.
• Boala Page
Stenoza cervicala este un fenomen structural.
Printre cele mai comune simptome amintim:
• tulburari si dechilibru in mers
• dificultăți în mers, lipsa de coordonare
• spasticitate
•slăbiciune în picioare
• durere și contractura musculaturii gâtului
• scadere de forta musculara
• incontinența sfincteriană
• amorțeli și furnicături la nivelul membrelor superioare
• pierderea senzației la mâini, brațe și picioare, modificări de reflexe
• disfuncție a intestinului sau vezicii urinare
• dureri la gât sau in reguinea cervicală
• scadere de forță musculară sau stângăcie accentuată (lipsa dexteritatii) la nivelul brațelor și a mâinilor
Obținerea unui diagnostic precis pentru stenoza cervicală necesită de obicei un proces în 3 pași:
1. Istoricul pacientului. O revizuire atentă a istoricului medical al pacientului, inclusiv a semnelor și simptomelor recente, ajută la restrângerea listei cauzelor posibile.
2. Examinare fizică. Un medic observă și palpează (simte) coloana vertebrală, cum ar fi la nivelul gâtului. Pe lângă testarea amplitudinii de mișcare a coloanei , pot fi efectuate și teste clinice pentru forța in brațe si aparitia senzațiilor de furnicaturi și amorțeli. De asemenea, se pot face teste pentru a vedea ce mișcări sau poziții ar putea cauza compresia nervoasă și agravarea durerii.
3. Imagistica medicală. Deși istoricul pacientului și examinarea fizică pot sugera stenoza cervicală, diagnosticul trebuie confirmat prin imagistică medicală. Când imagistica arată îngustarea foramenului intervertebral sau a foramenului vertebral care corespunde simptomelor pacientului, este diagnosticată stenoza de canal cervical. Un RMN este cea mai frecventă imagistică utilizată pentru a diagnostica stenoza cervicală, dar CT cu mielografie poate fi utilizată în cazurile în care RMN nu este o opțiune. De asemenea, este important de reținut că mulți oameni au stenoză cervicală pe baza a ceea ce se observă pe imagistica medicală, dar nu au simptome și nu au nevoie de tratament.
Alte investigații care pot fi utilizate în stenoza de canal cervical, includ testarea EMG.
Majoritatea cazurilor de stenoză cervicală pot fi tratate cu o combinație de soluții nonchirurgicale, cum ar fi kinetoterapie, medicamente pentru durere, modificarea activității sau infiltrații spinale. Când durerea severă sau deficitele neurologice continuă să se agraveze în ciuda tratamentelor nonchirurgicale, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală pentru a corecta stenoza de canal cervical.
FIZIOTERAPIE
Un program adecvat de kinetoterapie și exerciții fizice este o componentă de bază a fiecărui proces de tratament pentru stenoza cervicală. Deși exercițiile pentru stenoza spinală cervicală nu sunt un remediu, este important ca pacienții să rămână activi să nu apară alte deficite suplimentare din cauza inactivității.
Medicul poate prescrie un program de kinetoterapie supravegheat. După o perioadă de instruire în recuperarea fizică, majoritatea oamenilor pot trece la propriul program de exerciții. Cheia este să începi încet să poți sa îmbunătățești forța și toleranța în timp.
MODIFICAREA ACTIVITĂȚII
Este recomandat să evitați activitățile care agravează simptomele stenozei cervicale. Pentru stenoza cervicală, paciențiilor le este mai bine atunci când țin capul aplecat în față.
MEDICAMENTE
Medicamentele obișnuite, folosite pentru a ajuta la ameliorarea durerii din stenoza cervicală includ:
Unii medici pot prescrie, de asemenea , relaxante musculare și medicamente desensibilizante nervoase, cum ar fi gabapentina.
Efectele secundare ale medicamentelor sunt întotdeauna o îngrijorare. Ca măsură de precauție, este esențial ca pacienții să se asigure că medicul și farmacistul lor sunt la curent cu toate medicamentele și alergiile la medicamente. Când luați orice medicament, indiferent dacă este eliberat fără prescripție medicală sau pe bază de rețetă, citiți și urmați cu atenție prospectul.
INJECȚII SPINALE
Folosind ghidaj cu raze X (fluoroscopie sau CT) un ac este plasat cu grijă în canalul spinal, astfel încât tratamentul să poată fi injectat în spațiul epidural. Scopul unei injecții epidurale este de a reduce inflamația rădăcinii nervoase.
În timp ce ameliorarea durerii oferită de o injecție epidurală este de obicei temporară, poate oferi o fereastră pentru a continua cu exercițiile ca parte a unui program de recuperare fizică.
Stenoza cervicală răspunde de obicei bine la tratamentele nonchirurgicale. Pentru alții, semnele și simptomele pot deveni invalidante și poate fi necesar să se ia în considerare o intervenție chirurgicală.
Când stenoza cervicală duce la agravarea deficitelor neurologice, cum ar fi amorțeală sau slăbiciune pe brate, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală dacă tratamentele nonchirurgicale nu au fost eficiente.
Scopul intervenției chirurgicale de stenoză cervicală este de a decomprima nervul spinal sau măduva spinării și pentru a permite nervilor să înceapă să se vindece și să funcționeze mai bine.
Există mai multe opțiuni chirurgicale pentru stenoza spinală cervicală.
LAMINECTOMIE
O intervenție chirurgicală de laminectomie implică îndepărtarea a 2 lamine și a procesului spinos (proeminență osoasă în spatele vertebrei) care le conectează. În mod normal, arcul vertebral ajută la protejarea spatelui măduvei spinării. Prin îndepărtarea unei părți a arcului vertebral în timpul unei laminectomie, scopul este de a decomprima măduva spinării și rădăcinile nervoase care au fost ciupite sau inflamate de stenoza cervicală.
În stenoza cervicală severă, părți ale uneia sau mai multor articulații fațetare mărite pot fi, de asemenea, îndepărtate ca parte a unei laminectomie.
Laminectomia este cea mai frecventă intervenție chirurgicală pentru stenoza cervicală.
FORAMINOTOMIE
O intervenție chirurgicală de foraminotomie îndepărtează o mică parte a foramenului intervertebral (deschiderea osoasă de unde nervul spinal iese din canalul spinal). Pe lângă îndepărtarea unei părți a foramenului și a pintenilor osoși asociați, poate fi îndepărtată și o parte a altor țesuturi moi care comprimau nervul spinal în apropierea foramenului.
O foraminotomie este mai puțin invazivă decât o laminectomie, dar nu este o opțiune atunci când stenoza coloanei vertebrale este mai extinsă sau larg răspândită.
ALTE OPTIUNI CHIRURGICALE PENTRU STENOZA CERVICALĂ
Unele tehnici chirurgicale mai puțin obișnuite pentru stenoza cervicală pot include:
Ca și în cazul oricărei intervenții chirurgicale, există riscuri potențiale pentru complicații grave, cum ar fi:
Abilitatea chirurgului, amploarea stenozei și starea generală de sănătate a pacientului sunt toți factori care pot afecta probabilitatea unui rezultat chirurgical bun. Înainte de a decide asupra intervenției chirurgicale, este important ca riscurile, beneficiile și alternativele la procedură să fie explicate cu atenție. De asemenea, este important ca pacientul să aibă răspunsuri satisfăcătoare la toate întrebările sale.
Tehnica ULTRA™ minim invazivă este o tehnica inovatoarea dezvoltata in SUA pentru sportivi cu probleme de coloana.
Această tehnică permite chirurgului experimentat să folosească o incizie foarte mică pentru a accesa discul herniat sau alte patologii care comprima nervii, printr-un mod atraumatic.
Mușchii și țesuturile sunt indepartate fără a fi sectionate printr-o metoda specială care ghidează un dispozitiv printre muschi pana la hernie.
Spre deosebire de alte tehnici minim invazive efectuate in Romania sau Europa, Tehnica ULTRA™ minim invazivă poate accessa orice tip de hernie de disc, indiferent de locatia sau de gradul de compresie al herniei, si indiferent daca pacientul a mai fost operat.
Deasemenea Tehnica ULTRA™ minim invazivă poate fi folosita oricand in locul unei interventii clasice sau minim invazive pentru afectiunile spinale, sau chiar dupa o interventie esuata.
Tehnica ULTRA™ minim invazivă permite vizualizarea optima a tuturor nervilor si structurilor canalului spinal care rar sunt identificate cu alte tehnici chirurgicale atunci când se îndepărtează hernia de disc. Acest aspect este critic pentru a oferi siguranta si precizie maxima intraoperatorie.
Vizualizarea excelentă prin endoscop permite chirurgului să îndepărteze în mod selectiv o porțiune din nucleul herniat pulposus care contribuie la durerile pe nervul sciatic și de spate ale pacienților.
Aceasta duce la o inflamatie minima a țesuturilor, mai puțin disconfort postoperator, timpi de recuperare mai rapizi, si revenirea la o viața fără durere.
Termenul „stenoză” este derivat din greacă și se referă la procesul de îngustare care îngustează sau „sufocă” nervii spinali. Cauza stenozei coloanei vertebrale la nivelul coloanei lombare (partea inferioară a spatelui) este de obicei asociată cu modificări degenerative, cunoscute și sub denumirea de spondiloză , care apar ca urmare a îmbătrânirii.
Stenoza spinală lombară poate fi diagnosticată dacă modificările degenerative au îngustat deschiderile osoase ale coloanei vertebrale și au afectat țesuturile nervoase, cum ar fi nervii spinali, măduva spinării sau cauda equina.
Stenoza spinală în partea inferioară a spatelui este mai frecventă la persoanele cu vârsta peste 60 de ani și afectează în mod obișnuit partea inferioară a coloanei lombare – nivelul coloanei vertebrale L3 până la L5, care provoacă radiculopatia simptomelor în picior.
În stadiile inițiale, aceste modificări produc adesea simptome de durere sau crampe la nivelul picioarelor, în special în timpul unei activități. În timp, durerea poate deveni mai constantă sau mai severă. Pot apărea și simptome suplimentare, cum ar fi amorțeală și slăbiciune .
TIPURI DE STENOZĂ LOMBARĂ
Când stenoza coloanei vertebrale afectează nervii spinali în timp ce trec prin foramina (deschidere osoasă pe fiecare parte a coloanei vertebrale inferioare), afecțiunea este denumită stenoză foraminală. Îngustarea coloanei vertebrale care invadează canalul vertebral este, de asemenea, posibilă și se numește stenoză a canalului central. Stenoza foraminală și a canalului central pot apărea în același timp, provocând simptome suprapuse.
Când stenoza lombară apare împreună cu stenoza la un nivel diferit, cum ar fi la nivelul coloanei vertebrale cervicale (gât) sau toracică (spate mijlociu), se numește stenoză tandem.
În funcție de localizarea stenozei, diferite elemente neuronale, cum ar fi rădăcinile nervilor spinali, măduva spinării sau cauda equina (nervii care coboară din măduva spinării), se pot comprima, ceea ce poate duce la o combinație de simptome. Aceste simptome includ de obicei (dar nu se limitează la) durere, furnicături, amorțeală sau slăbiciune în partea inferioară a corpului, care se prezintă ca dificultate la mers.
SIMPTOME TIPICE ALE STENOZEI SPINALE LOMBARE
Simptomul caracteristic pentru stenoza spinală lombară este durerea crescută la nivelul picioarelor în mers (claudicație neurogenă sau pseudo claudicație), care poate diminua semnificativ nivelul de activitate. Persoanele cu stenoză a coloanei vertebrale lombare sunt de obicei confortabile în repaus, dar nu pot merge prea departe fără a dezvolta dureri de picioare. Ameliorarea durerii este obținută în 5 până la 10 minute când se așează sau se aplecă în față. Implicarea rădăcinii nervului spinal poate provoca un tip de durere mai ascuțită, mai puternică, în picior.
Simptomele stenozei spinale lombare se dezvoltă lent. Pe măsură ce starea progresează, simptomele se pot agrava și deveni destul de îngrijoratoare întrucât limitează foarte mult activitatea. Pentru fiecare persoană, severitatea și durata simptomelor stenozei lombare sunt diferite și se bazează pe țesutul afectat. Simptomele comune pot include unul sau mai multe dintre următoarele:
Pentru majoritatea oamenilor, simptomele stenozei lombare fluctuează, cu unele perioade cu simptome mai severe și altele cu mai puține sau deloc. Simptomele se dezvoltă treptat și pot duce în timp la durere cronică și slăbiciune musculară. De asemenea, este posibil ca stenoza lombară a coloanei vertebrale să fie asimptomatică (să nu provoace niciun simptom).
CUM APARE STENOZA SPINALĂ LOMBARĂ
Majoritatea diagnosticelor de stenoză spinală lombară identifică cauza ca modificări degenerative ale coloanei vertebrale (spondiloză) datorate îmbătrânirii. Afecțiunea poate fi cauzată și de traume, afecțiuni metabolice, infecții sau intervenții chirurgicale anterioare ale coloanei vertebrale.
Stenoza spinală poate fi prezentă și la naștere și este numită stenoză spinală congenitală.
CURSUL STENOZEI SPINALE LOMBARE
Riscul de stenoză a coloanei vertebrale lombare crește odată cu înaintarea în vârstă; afecțiunea este mai frecventă la persoanele peste 60 de ani. Prezentarea și progresia simptomelor acestei afecțiuni variază considerabil. Simptomele precoce pot include crampe sau disconfort la nivelul piciorului (picioarelor) după o plimbare lungă sau o senzație de amorțeală sau durere a picioarelor după un stat prelungit în picioare. În etapele ulterioare, simptomele pot evolua spre dureri mai severe ale picioarelor, care sunt exacerbate în timpul mersului.
Stenoza lombară a coloanei vertebrale de obicei nu are un curs standard de dezvoltare și poate să nu devină neapărat mai severă în timp.
De-a lungul timpului, simptomele se pot ameliora, se pot agrava sau pot fi intermitente cu erupții ocazionale sau dureri legate de activitate.
Traseul radiculopatiei in funcție de nervul afectat:
Stenoza spinală este de obicei cauzată de unul sau mai mulți dintre următorii factori:
Alți factori pot contribui, de asemenea, la stenoza spinală, cum ar fi deformarea coloanei vertebrale sau creșterea chisturilor.
Obținerea unui diagnostic precis pentru stenoza spinală necesită de obicei un proces în 3 pași:
1. Istoricul pacientului. O revizuire atentă a istoricului medical al pacientului, inclusiv a semnelor și simptomelor recente, ajută la restrângerea listei cauzelor posibile.
2. Examinare fizică. Un medic observă și palpează (simte) coloana vertebrală, cum ar fi de-a lungul spatelui. Pe lângă testarea amplitudinii de mișcare a coloanei , pot fi efectuate și teste clinice pentru forța in picioare, reflexele și senzațiile (furcături/amorțeli) de la nivelul acestora.
3. Imagistica medicala. Deși istoricul pacientului și examinarea fizică pot sugera stenoza spinală, diagnosticul trebuie confirmat prin imagistică medicală. Când imagistica arată îngustarea foramenului intervertebral sau a foramenului vertebral care corespunde simptomelor pacientului, este diagnosticată stenoza de canal lombar. Un RMN este cea mai frecventă imagistică utilizată pentru a diagnostica stenoza spinală, dar CT cu mielografie poate fi utilizată în cazurile în care RMN nu este o opțiune. De asemenea, este important de reținut că mulți oameni au stenoză spinală pe baza a ceea ce se observă pe imagistica medicală, dar nu au simptome și nu au nevoie de tratament.
Alte invesstigații care pot fi utilizate în stenoza de canal lombar, includ testarea EMG și injecțiile de diagnostic, care pot ajuta la identificarea nervului spinal specific care este simptomatic.
Majoritatea cazurilor de stenoză spinală pot fi tratate cu o combinație de tratamente nonchirurgicale, cum ar fi kinetoterapie, medicamente pentru durere, modificarea activității sau infiltrații spinale. Când durerea severă sau deficitele neurologice continuă să se agraveze în ciuda tratamentelor nonchirurgicale, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală pentru a corecta stenoza de canal lombar.
FIZIOTERAPIE
Un program adecvat de kinetoterapie și exerciții fizice este o componentă de bază a fiecărui proces de tratament pentru stenoza spinală. Deși exercițiile pentru stenoza spinală lombară nu sunt un remediu, este important ca pacienții să rămână activi să nu apară alte deficite suplimentare din cauza inactivității.
Medicul poate prescrie un program de kinetoterapie supravegheat. După o perioadă de instruire în terapie fizică, majoritatea oamenilor pot trece la propriul program de exerciții. Cheia este să începi încet să poți sa îmbunătățești forța și toleranța în timp.
MODIFICAREA ACTIVITĂȚII
Este recomandat să evitați activitățile care agravează simptomele stenozei spinale. Pentru stenoza lombară, pacienții sunt de obicei mai confortabil în timp ce sunt aplecați înainte. De exemplu, o modificare de activitate recomandată ar putea include:
MEDICAMENTE
Medicamentele obișnuite, folosite pentru a ajuta la ameliorarea durerii din stenoza spinală includ:
Unii medici pot prescrie, de asemenea , relaxante musculare și medicamente desensibilizante nervoase, cum ar fi gabapentina.
Efectele secundare ale medicamentelor sunt întotdeauna o îngrijorare. Ca măsură de precauție, este esențial ca pacienții să se asigure că medicul și farmacistul lor sunt la curent cu toate medicamentele și alergiile la medicamente. Când luați orice medicament, indiferent dacă este eliberat fără prescripție medicală sau pe bază de rețetă, citiți și urmați cu atenție prospectul.
INJECȚII SPINALE
Folosind ghidaj cu raze X (fluoroscopie sau CT) un ac este plasat cu grijă în canalul spinal, astfel încât tratamentul să poată fi injectat în spațiul epidural. Scopul unei injecții epidurale este de a reduce inflamația rădăcinii nervoase.
În timp ce ameliorarea durerii oferită de o injecție epidurală este de obicei temporară, poate oferi o fereastră pentru a continua cu exerciții și întinderi ca parte a unui program de recuperare fizică.
Stenoza spinală răspunde de obicei bine la tratamentele nonchirurgicale. Pentru alții, semnele și simptomele pot deveni invalidante și poate fi necesar să se ia în considerare o intervenție chirurgicală
Când stenoza spinală duce la agravarea deficitelor neurologice, cum ar fi amorțeală sau slăbiciune, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală dacă tratamentele nonchirurgicale nu au fost eficiente. Scopul intervenției chirurgicale de stenoză spinală este de a decomprima nervul spinal sau măduva spinării și pentru a permite nervilor să înceapă să se vindece și să funcționeze mai bine.
Există mai multe opțiuni chirurgicale pentru stenoza spinală lombară.
LAMINECTOMIE
O intervenție chirurgicală de laminectomie implică îndepărtarea a 2 lamine și a procesului spinos (proeminență osoasă în spatele vertebrei) care le conectează. În mod normal, arcul vertebral ajută la protejarea spatelui măduvei spinării. Prin îndepărtarea unei părți a arcului vertebral în timpul unei laminectomie, scopul este de a decomprima măduva spinării și rădăcinile nervoase care au fost ciupite sau inflamate de stenoza spinală. În stenoza severă, părți ale uneia sau mai multor articulații fațetare mărite pot fi, de asemenea, îndepărtate ca parte a unei laminectomie.
Laminectomia este cea mai frecventă intervenție chirurgicală pentru stenoza coloanei vertebrale. Deși uneori este însoțită de o fuziune a vertebrelor adiacente pentru a menține stabilitatea, acest lucru nu este întotdeauna necesar.
FORAMINOTOMIE
O intervenție chirurgicală de foraminotomie îndepărtează o mică parte a foramenului intervertebral (deschiderea osoasă de unde nervul spinal iese din canalul spinal). Pe lângă îndepărtarea unei părți a foramenului și a pintenilor osoși asociați, poate fi îndepărtată și o parte a altor țesuturi moi care comprimau nervul spinal în apropierea foramenului.
O foraminotomie este mai puțin invazivă decât o laminectomie, dar nu este o opțiune atunci când stenoza coloanei vertebrale este mai extinsă sau larg răspândită.
DISCECTOMIE ȘI FUZIUNE SPINALĂ
Uneori, degenerarea discului joacă un rol cheie în îngustarea foramenului intervertebral și în cazul stenozei spinale lombar. În astfel de cazuri, spațiul discal care se prăbușește poate necesita restaurare prin îndepărtarea completa a discului degenerat și fuzionarea vertebrelor adiacente.
Există diferite metode chirurgicale pentru a realiza discectomia și fuziunea. În cazurile în care stenoza spinală lombară este extinsă sau afectează mai multe niveluri ale coloanei vertebrale, este probabil ca o fuziune să se facă împreună cu alte proceduri, cum ar fi o laminectomie sau o foraminotomie.
ALTE OPȚIUNI CHIRURGICALE PENTRU STENOZA SPINALĂ LOMBARĂ
Unele tehnici chirurgicale mai puțin obișnuite pentru stenoza coloanei vertebrale pot include:
Alte opțiuni chirurgicale pentru stenoza coloanei vertebrale pot fi disponibile, iar noi tehnici sunt mereu cercetate.
RISCURILE CHIRURGICALE ALE STENOZEI LOMBARE
Pentru pacienții selectați în mod corespunzător care nu au beneficiat de tratamente nonchirurgicale, chirurgia stenozei spinale este un tratament relativ sigur și eficient. În cazurile în care testele imagistice nu corespund cu semnele și simptomele pacientului, este puțin probabil ca intervenția chirurgicală să ofere beneficii și să merite riscul.
Ca și în cazul oricărei intervenții chirurgicale, există riscuri potențiale pentru complicații grave, cum ar fi:
Abilitatea chirurgului, amploarea stenozei și starea generală de sănătate a pacientului sunt toți factori care pot afecta probabilitatea unui rezultat chirurgical bun. Înainte de a decide asupra intervenției chirurgicale, este important ca riscurile, beneficiile și alternativele la procedură să fie explicate cu atenție. De asemenea, este important ca pacientul să aibă răspunsuri satisfăcătoare la toate întrebările sale.LA
O micro incizie, sub 1 cm, se efectueaza în partea inferioară a spatelui pe linia paramediana, la nivelul unde a avut loc hernierea discului. Incizia oferă un rezultat cosmetic excelent și este rar observată odată ce rana s-a vindecat. Fluoroscopia este utilizată pentru localizarea precisă a nivelului corect.
Cele mai frecvent afectate niveluri sunt L4-5 și L5-S1, cu toate acestea, alte niveluri ale coloanei lombare pot fi, de asemenea, afectate de hernii de disc. Uneori, se pot tratat și doua niveluri prin cadrul aceleeasi incizii. Folosind tehnici endoscopice, lamina din partea hernierii discului este expusă prin indepartarea mușchiului spatelui. Un spațiu mic este efectuat în lamină, numită laminotomie, pentru a expune ligamentul de bază. Acest ligament este apoi îndepărtat pentru a expune rădăcina nervului comprimat. Compresia rădăcinii nervoase este cea care provoacă dureri severe pe picior sau sciatică. Scopul operației este de a elimina această presiune asupra nervului.
Odată ce nervul este expus, este retras ușor și protejat pentru a expune hernia discului. Partea discului, care a prolapsat și comprima pe nerv, este apoi eliminată cu ajutorul instrumentelor microchirurgicale de ultima generatie. Îndepărtarea presiunii asupra nervului îmbunătățește starea fizica a pacientului aproape imediat după operatie în funcție de leziunea produsa pe nerv. Cantitatea de disc eliminată este variabilă la fiecare pacient. De obicei, numai discul care a herniat este eliminat și majoritatea discului intervertebral este lăsat intact. Acest lucru reduce șansele de a dezvolta dureri de spate postoperator pe termen lung.
Există o șansă de 5-10% de a avea o recidiva sau o altă hernie a discului, deoarece cea mai mare parte a discului este lăsată intactă. Odată ce hernia discului este îndepărtata și nervul decomprimat, incizia este închisă cu suturi rezorbabile care nu trebuie să fie îndepărtate. Pacienții sunt capabili să meargă imediat postoperator.
Majoritatea pacienților au o ameliorare aproape completă a durerii de sciatică imediat după operație. Recuperarea fiecarui pacient în ce privește scaderea de forța musculara și amorteala difera de la pacient la pacinet în funcție de gradul comprimarii și leziunea provocata pe nerv. În cele mai multe cazuri, chirurgia endoscopica folosind Tehnica ULTRA™ este o intervenție foarte sigură și eficienta, ofera o maxima siguranța intraoperatorie, eferindu-i pacientului o recuperare rapida.
La pacienții cu stenoză severa, instabilitatea coloanei vertebrale sau alunecarea unei vertebre peste alta (spondilolisteză), chirurgul poate recomanda să vă fixarea a două sau mai multe vertebre pentru a oferi stabilitatea coloanei vertebrale. În timpul fuziunii transforaminale endosopice, se fac doua incizii paramediene de aproximativ 1,5 cm(se pot trata multiple nivele, în funcție de indicatia medicului).
Articulația fațetelor este îndepărtată pentru a mări foramenul care se deschide pentru nerv (de aici denumirea transforaminală). Ciocurile osoase și ligamentele sunt îndepărtați pentru a decomprima nervul. Chirurgul îndepărtează discul deteriorat și umple spațiul dintre vertebre cu o proteza. Proteza restabilește înălțimea dintre vertebre și decomprima nervii. Proteza devine o punte între cele două oase pentru a promova fuziunea. Pe măsură ce corpul începe să se vindece, osul nou crește în jur. După trei până la doisprezece luni, proteza va fuziona cele două vertebre într-o singura unitate vertebrală solidă.
eTLIF fuzionează atât spațiul frontal al discului, cât și articulațiile fațetelor din spate, oprind toate mișcările la nivelul coloanei vertebrale. Fuziunea va elimina o anumită flexibilitate a coloanei vertebrale oferind o stabilitate, prevenind o restenoza la nivelul tratat. TLIF minim invaziv endoscopic poate fi efectuat într-un spital sau într-un centru de chirurgie ambulatorie. Pacienții merg de multe ori acasă a doua zi dupa o fuziune endoscopica. Timpul de recuperare poate dura până la 6 săptămâni.
Pentru a intelege ce înseamnă cu adevărat cel mai bun neurochirurg pentru coloana vertebrală și cu ce se diferențiază de restul ar trebui să urmărim:
Prin tunelul carpian trec mai multe tendoane și nervul median, care controlează alimentarea motorie și senzorială a mâinii. Problema este că tendoanele sunt...
Discurile din coloana vertebrală, numite discuri intervertebrale, sunt structuri subțiri, alungite, care servesc drept perne amortizoare între vertebre. Fiecare disc este alcătuit dintr-un miez moale de gel înconjurat de o înveliș exterior dur, fibros.
Când un disc se rupe și determină presiune pe un nerv, acesta poate provoca o varietate de simptome. În multe cazuri, discurile sunt deteriorate la nivelul cervical sau lombar datorită mișcării suplimentare în aceste zone
Sacroiliita este o afecțiune care apare atunci când una sau ambele articulații sacroiliace devin inflamate. Articulațiile sacroiliace sunt în partea inferioară a spatelui, unde coloana vertebrală se întâlnește cu pelvisul.
Te confrunți cu dureri intense de cap, dar nu ești sigur dacă este o durere de cap, migrenă sau o afecțiune mai puțin cunoscută numită nevralgie occipitală?
Durerea de spate nu este un simptom ce ar putea să apară doar după o anumită vârstă sau după o afecțiune traumatică.
După cum spunem multora dintre pacienții noștri, durerile de spate nu sunt normale la orice vârstă și pot fi un indiciu...
Evoluția bolii este, în general, lentă și graduală. Este rar ca procesul să se oprească. Pentru aceasta este indicat să faci exerciții care activează mușchii
Stenoza coloanei vertebrale este o afecțiune a coloanei vertebrale pe care o întâlnesc frecvent în practica mea ca neurochirurg.
Pe lângă durerile de spate, durerile cervicale (alături de simptome la nivelul brațelor) se află în topul...
Când avem dureri de spate nu ne dorim nimic altceva decât alinare. Durerea, este în general un simptom ce ne poate afecta activitatea profesională...
'
Spartan Fitness
Everyone Needs a Tune-up
