Bine ați venit la clinica noastră

Coloana vertebrală se formează prin suprapunerea celor 33-34 de piese osoase situate pe linia mediană a corpului. Vertebrele sunt împarțite în două tipuri, fie sunt piese osoase singulare ce pot fi studiate separate, motiv pentru care se numesc vertebre adevarate (ex: vertebrele cervicale, toracale și lombare), fie sunt piese osoase singulare dar care de-a lungul evoluției pentru a menține poziția bipedă a corpului s-au sudat între ele formând un singur os, motiv pentru care se numesc vertebre false (ex: osul sacru și osul coccis).

O vertebră tipică este formată dintr-un corp, un arc vertebral și procese vertebrale.

Corpul vertebral- este situat anterior foramenului vertebral și descrie două fețe, una superioară și una inferioară și o circumferință. Fețele corpului vertebral, atât cea superioară cât și cea inferioară, au rolul de a se articula cu corpul vertebrelor învecinate.

Arcul vertebral- este situat posterior foramenului vertebral și prezintă următoarele elemente: pediculii vertebrali, lamele arcului și procesele vertebrale.

-pediculii vertebrali au rolul de a lega arcul și corpul vertebral. Aceștia prezintă de studiat o margine superioară și una inferioară, fiecare dintre cele două margini delimitează câte o scobitură (incisura vertebralis inferior și incisura vertebralis superior) care prin suprapunerea a două vertebre vecine formează incizura intervertebrală, loc pe unde trec nervii și arterele spinale.

-lamele arcului vertebral formează partea superioară a arcului vertebral și se unesc pe linia mediană.

-procesele vertebrale au rolul de a servi ca loc de inserție pentru mușchii și ligamentele spinale, dar prezintă și loc pentru articularea cu vertebrele vecine. Procesul spinos se localizeaza cel mai posterior arcului vertebral, se poate palpa cu precădere la nivelul celei de-a șaptea vertebră cervicală și prezintă o bază, un varf, două fețe laterale și două margini, una superioară și alta inferioară. Procesele articulare sunt câte două superioare și două inferioare pe o vertebră, acestea reprezintă loc de articulare pentru procesele articulare ale vertebrelor supraiacente și subiacente asigurând susținerea coloanei vertebrale. Procesele transverse se delimitează pe partea laterală a arcului vertebral, unul pe partea dreaptă și unul pe partea stângă, prezintă o bază, un varf, o față anterioară și una posterioară și o margine superioară și una inferioară.

Canalul vertebral, locul în care se găsește măduvă spinării, se formează prin suprapunerea în totalitate a foramenurilor vertebrale delimitate de corpul vertebral, arcul vertebral, cei doi pediculi vertebrali și cele două laminae.

Coloana vertebrală ca întreg- caracteristici regionale.

Vertebrele cervicale sunt în număr de 7 și prezintă următoarele caractere regionale:

• Corpul vertebral este mic și alungit, pentru vertebrele cervicale 3-7 prezintă la nivelul feței superioare ușor lateral două proeminențe denumite procese unciforme orientate antero-posterior, iar pe fața inferioară două incizuri pentru procesele unciforme ale vertebrelor subiacente formând articulațiile unco-vertebrale.

• Procesul spinos prezintă ca particularitate un vârf bifid, excepție făcând ultimele două vertebre cervicale. Ultima vertebră cervicală (C7) prezintă cel mai proeminent proces spinos fiind denumită vertebra proeminens.

• Procesele transverse prezintă la nivelul vârfului doi tuberculi, unul anterior reprezentând un rudiment de coastă și unul posterior propriu-zis. La nivelul bazei prezintă foramenul transvers care prin suprapunere cu celelalte foramene transverse ale vertebrelor cervicale supraiacente și subiacente delimitează un canal ce prezintă loc de trecere pentru artera și vena vertebrală. Tot la nivelul proceselor transverse, pe fața superioară se găsește un șanț format de traseul nervului spinal.

• Procesele articulare prezintă orientare în plan orizontal.

Vertebra cervicală se orientează în funcție de 2 repere:

• Anterior: corpul vertebral

• Superior: fața corpului vertebral ce prezintă lateral procesele unciforme

Vertebrele toracale sunt în număr de 12 și se caracterizează prin:

• Corpul vertebral este mai mare comparativ cu cel al vertebrelor cervicale și alungit antero-posterior. La nivelul vertebrelor toracale, corpul prezintă niște fețe articulare costale, două superioare și două inferioare, astfel se formează articulația cu cele 12 perechi de coaste, prin suprapunerea a două vertebre toracale, fețele costale formează o incizura articulară pentru extremitatea posterioară a coastelor.

• Foramenul vertebral prezintă o formă alungită, cilindrică.

• Procesul spinos este lung, privește în jos și prezintă o formă prismatică.

• Procesele transverse prezintă o față articulară pentru tuberculul costal, excepție făcând ultimele două vertebre toracale.

• Procesele articulare prezintă orientare în plan frontal cu poziționare diferită, cele superioare sunt orientate ușor posterior, iar cele inferioare au orientare anterioara.

Vertebra toracală se orientează în funcție de 2 repere:

• Anterior: corpul vertebral

• Superior: procesele articulare ce privesc ușor posterior

Vertebrele lombare sunt în număr de 5 și prezintă următoarele caracteristici regionale:

• Corpul vertebral prezintă dimensiuni crescute și un diametru transversal ce îl depășește pe cel antero-posterior. Corpul vertebral lombar susține greutatea corpului motiv pentru care este cel mai masiv dintre cele 3 tipuri de vertebre.

• Procesul spinos este dreptunghiular și prezintă orientare orizontală, antero-posterior.

• Procesele transverse sunt, de fapt, procese accesorii de dimensiuni mici poziționate pe fața posterioară a proceselor costale.

• Procesele costale sunt rudimente costale de dimensiuni mari și turtite.

• Procesele articulare sunt orientate în plan sagital cu o direcție verticală, cele superioare sunt așezate ușor medial, iar cele inferioare sunt așezate ușor lateral cu fețele articulare.

Vertebra lombară se orientează în funcție de 2 repere:

• Anterior: corpul vertebral

• Superior: procesele articulare ce sunt așezate medial

Vertebre cervicale ce prezintă caractere speciale:

Atlasul este prima vertebră cervicală a coloanei vertebrale, este o vertebră mobilă și nu prezintă corp vertebral. Atlasul este format dintr-un arc anterior, unul posterior și două mase laterale de la nivelul cărora pleacă procesele transverse.

• Masele laterale prezintă o cavitate articulară superioară pentru articularea cu condilul occipitalului, o față articulară inferioară pentru articularea cu procesul articular superior al axisului, o față medială la nivelul căreia se inseră ligamentul transvers al atlasului și o față laterală de la nivelul căreia pleacă procesele transverse ce prezintă caracterele generale ale vertebrelor cervicale.

• Arcul anterior prezintă o față anterioară unde se găsește tuberculul anterior, o față posterioară ce pune în evidență un loc de articulare pentru fața anterioară a dintelui axisului.

• Arcul posterior prezintă o față posterioară unde se găsește tuberculul posterior și o față superioară la nivelul căreia se găsește un șanț trasat de artera vertebrală.

Axisul este a doua vertebră cervicală a coloanei vertebrale, se diferențiază de restul vertebrelor cervicale prin prezența corpului vertebral sub forma unui dinte (dintele axisului).

• Dintele axisului prezintă o față anterioară ce se articulează cu fața posterioară a arcului anterior al atlasului, o față articulară posterioară ce intră în contact cu ligamentul transvers al atlasului și vârful său ce prezintă inserție pentru ligamentul apical ce formează o legătură între dintele axisului și marginea anterioară a foramenului occipital mare evidențiind articulația atlanto-axoidiană mediană.

Coloana vertebrală ca întreg-  vertebrele false.

 Osul sacru se formează prin sudarea a 5 vertebre sacrale datorită poziției bipede a corpului uman, adaptare ce permite susținerea greutății organismului. Osul sacru prezintă de studiat o bază, un vârf, o față pelvină/ventrală, o față dorsală și două fețe laterale.

• Vârful este îndreptat inferior și se articulează cu baza coccisului

• Baza se orientează superior și prezintă loc de articulare cu ultima vertebră lombară, la locul articulației se formează unghiul promontoriu ce prezintă o importanță deosebită în obstretică.

• Fața pelvină/ventrală este concavă, se formează prin unirea corpurilor vertebrale sacrale. Aceasta prezintă 4 linii transverse ce reprezintă locul de sudură a celor 5 vertebre sacrate, iar la capătul fiecărei linii se găsesc foramenurile sacrate anterioare, loc de pătrundere a ramurilor ventrale ale nervilor spinali sacrați. Spațiu dintre foramenurile sacrate anterioare prezintă loc de inserție pentru mușchiul piriform.

• Fața dorsală este convexă și prezintă aceleași 4 foramenuri sacrate dar de data aceasta, posterioare, loc pe unde trec ramurile dorsale ale nervilor spinali sacrați. Fața dorsală prezintă median creasta sacrată ce se formează prin unirea proceselor spinale ale vertebrelor sacrate, se termină inferior cu un orificiu în formă de V întors ce reprezintă hiatul sacrat delimitat de coarnele sacrate. Lateral de creasta sacrată mediană se găsește de o parte și de alta câte o crestă sacrată intermediară formată prin suprapunerea proceselor articulare. Lateral de foramenurile sacrate posterioare se evidențiază câte o creastă sacrată laterală formată prin suprapunerea proceselor transverse.

• Fețele laterale prezintă o suprafață auriculară articulară pentru osul coxal și tuberozitatea sacrată ce reprezintă loc de inserție pentru ligamentele sacro-iliace.

Canalul sacral continuă canalul vertebral la nivelul sacrului, se delimitează inferior de hiatusul sacral și coarnele sacrale ce se articulează cu baza coccisului, iar superior, de procesele articulare superioare ale primei vertebre sacrale.

Osul sacru se orientează în funcție de 2 repere:

• Anterior: fața concavă

• Superior: baza osului.

Osul coccis se formează prin unirea celor 4 sau 5 vertebre coccigiene atrofiate. Este un os median, nepereche, fiind omologul cozii la mamifere. Osul coccige prezintă de studiat o bază, un vârf, două margini și două fețe, una anterioară/pelvină și una dorsală.

• Vârful se termină inferior printr-un tubercul

• Baza se articulează cu vârful sacrului printr-o față articulară, posterior feței articulare se prezintă două procese numite coarnele coccisului.

• Marginile sunt oblice și delimitează vârful

• Fața anterioară este concavă, iar cea dorsală este convexă, ambele prezintă linii transvere ce semnifică locul de sudură a vertebrelor coccigiene.