ZONA
PACIENȚILOR

Bine ați venit la clinica noastră

O problemă a spatelui este mai mult decât o simplă problemă; este un obstacol în atingerea potențialului nostru maxim în sănătate, în viata. Deci, cedăm, acceptăm un nou normal și ne reducem așteptările, gândindu-ne că pur și simplu să ne simțim mai bine este tot ce putem spera. Dar asta se schimbă. Pentru prima dată putem întoarce ceasul, pentru că acum este posibil să fim mai mult decât mai bine. Să trăim viața la maximul nostru potențial. Să te simți uimitor este doar începutul unor lucruri grozave care vor veni.

Ce trebuie să stiți legat de consult​

Ne dorim ca vizita Dvs. sa fie una constructivă motiv pentru care vă rugăm să aveți pregătite:
- O copie a CD-ul cu rezultatul imagistic (RMN, CT) sau originalul, rezultatele anterioare dacă este cazul
- O lista cu eventuale intrebari ce pot fi adresate in timpul consultului. Avem rugamintea, în limita posibilității, să vă prezentați cu 5-10 minute înainte de ora programării.
- În cazul în care aveți nevoie de indicații cu privire la locația clinicii, nu ezitați să ne contactați în prealabil.

Despre anatomia
coloanei vertebrale

Coloana vertebrală se formează prin suprapunerea celor 33-34 de piese osoase situate pe linia mediană a corpului. Vertebrele sunt împarțite în două tipuri, fie sunt piese osoase singulare ce pot fi studiate separate, motiv pentru care se numesc vertebre adevarate (ex: vertebrele cervicale, toracale și lombare), fie sunt piese osoase singulare dar care de-a lungul evoluției pentru a menține poziția bipedă a corpului s-au sudat între ele formând un singur os, motiv pentru care se numesc vertebre false (ex: osul sacru și osul coccis).

vertebră tipică este formată dintr-un corp, un arc vertebral și procese vertebrale.

Corpul vertebral- este situat anterior foramenului vertebral și descrie două fețe, una superioară și una inferioară și o circumferință. Fețele corpului vertebral, atât cea superioară cât și cea inferioară, au rolul de a se articula cu corpul vertebrelor învecinate.

Arcul vertebral- este situat posterior foramenului vertebral și prezintă următoarele elemente: pediculii vertebrali, lamele arcului și procesele vertebrale.

-pediculii vertebrali au rolul de a lega arcul și corpul vertebral. Aceștia prezintă de studiat o margine superioară și una inferioară, fiecare dintre cele două margini delimitează câte o scobitură (incisura vertebralis inferior și incisura vertebralis superior) care prin suprapunerea a două vertebre vecine formează incizura intervertebrală, loc pe unde trec nervii și arterele spinale.

-lamele arcului vertebral formează partea superioară a arcului vertebral și se unesc pe linia mediană.

-procesele vertebrale au rolul de a servi ca loc de inserție pentru mușchii și ligamentele spinale, dar prezintă și loc pentru articularea cu vertebrele vecine. Procesul spinos se localizeaza cel mai posterior arcului vertebral, se poate palpa cu precădere la nivelul celei de-a șaptea vertebră cervicală și prezintă o bază, un varf, două fețe laterale și două margini, una superioară și alta inferioară. Procesele articulare sunt câte două superioare și două inferioare pe o vertebră, acestea reprezintă loc de articulare pentru procesele articulare ale vertebrelor supraiacente și subiacente asigurând susținerea coloanei vertebrale. Procesele transverse se delimitează pe partea laterală a arcului vertebral, unul pe partea dreaptă și unul pe partea stângă, prezintă o bază, un varf, o față anterioară și una posterioară și o margine superioară și una inferioară.

Canalul vertebral, locul în care se găsește măduvă spinării, se formează prin suprapunerea în totalitate a foramenurilor vertebrale delimitate de corpul vertebral, arcul vertebral, cei doi pediculi vertebrali și cele două laminae.

Coloana vertebrală ca întreg- caracteristici regionale.

Vertebrele cervicale sunt în număr de 7 și prezintă următoarele caractere regionale:

  • Corpul vertebral este mic și alungit, pentru vertebrele cervicale 3-7 prezintă la nivelul feței superioare ușor lateral două proeminențe denumite procese unciforme orientate antero-posterior, iar pe fața inferioară două incizuri pentru procesele unciforme ale vertebrelor subiacente formând articulațiile unco-vertebrale.

  • Procesul spinos prezintă ca particularitate un vârf bifid, excepție făcând ultimele două vertebre cervicale. Ultima vertebră cervicală (C7) prezintă cel mai proeminent proces spinos fiind denumită vertebra proeminens.

  • Procesele transverse prezintă la nivelul vârfului doi tuberculi, unul anterior reprezentând un rudiment de coastă și unul posterior propriu-zis. La nivelul bazei prezintă foramenul transvers care prin suprapunere cu celelalte foramene transverse ale vertebrelor cervicale supraiacente și subiacente delimitează un canal ce prezintă loc de trecere pentru artera și vena vertebrală. Tot la nivelul proceselor transverse, pe fața superioară se găsește un șanț format de traseul nervului spinal.

  • Procesele articulare prezintă orientare în plan orizontal.

Vertebra cervicală se orientează în funcție de 2 repere:

  • Anterior: corpul vertebral

  • Superior: fața corpului vertebral ce prezintă lateral procesele unciforme

Vertebrele toracale sunt în număr de 12 și se caracterizează prin:

  • Corpul vertebral este mai mare comparativ cu cel al vertebrelor cervicale și alungit antero-posterior. La nivelul vertebrelor toracale, corpul prezintă niște fețe articulare costale, două superioare și două inferioare, astfel se formează articulația cu cele 12 perechi de coaste, prin suprapunerea a două vertebre toracale, fețele costale formează o incizura articulară pentru extremitatea posterioară a coastelor.

  • Foramenul vertebral prezintă o formă alungită, cilindrică.

  • Procesul spinos este lung, privește în jos și prezintă o formă prismatică.

  • Procesele transverse prezintă o față articulară pentru tuberculul costal, excepție făcând ultimele două vertebre toracale.

  • Procesele articulare prezintă orientare în plan frontal cu poziționare diferită, cele superioare sunt orientate ușor posterior, iar cele inferioare au orientare anterioara.

Vertebra toracală se orientează în funcție de 2 repere:

  • Anterior: corpul vertebral

  • Superior: procesele articulare ce privesc ușor posterior

Vertebrele lombare sunt în număr de 5 și prezintă următoarele caracteristici regionale:

  • Corpul vertebral prezintă dimensiuni crescute și un diametru transversal ce îl depășește pe cel antero-posterior. Corpul vertebral lombar susține greutatea corpului motiv pentru care este cel mai masiv dintre cele 3 tipuri de vertebre.

  • Procesul spinos este dreptunghiular și prezintă orientare orizontală, antero-posterior.

  • Procesele transverse sunt, de fapt, procese accesorii de dimensiuni mici poziționate pe fața posterioară a proceselor costale.

  • Procesele costale sunt rudimente costale de dimensiuni mari și turtite.

  • Procesele articulare sunt orientate în plan sagital cu o direcție verticală, cele superioare sunt așezate ușor medial, iar cele inferioare sunt așezate ușor lateral cu fețele articulare.

Vertebra lombară se orientează în funcție de 2 repere:

  • Anterior: corpul vertebral

  • Superior: procesele articulare ce sunt așezate medial

Vertebre cervicale ce prezintă caractere speciale:

Atlasul este prima vertebră cervicală a coloanei vertebrale, este o vertebră mobilă și nu prezintă corp vertebral. Atlasul este format dintr-un arc anterior, unul posterior și două mase laterale de la nivelul cărora pleacă procesele transverse.

  • Masele laterale prezintă o cavitate articulară superioară pentru articularea cu condilul occipitalului, o față articulară inferioară pentru articularea cu procesul articular superior al axisului, o față medială la nivelul căreia se inseră ligamentul transvers al atlasului și o față laterală de la nivelul căreia pleacă procesele transverse ce prezintă caracterele generale ale vertebrelor cervicale.

  • Arcul anterior prezintă o față anterioară unde se găsește tuberculul anterior, o față posterioară ce pune în evidență un loc de articulare pentru fața anterioară a dintelui axisului.

  • Arcul posterior prezintă o față posterioară unde se găsește tuberculul posterior și o față superioară la nivelul căreia se găsește un șanț trasat de artera vertebrală.

Axisul este a doua vertebră cervicală a coloanei vertebrale, se diferențiază de restul vertebrelor cervicale prin prezența corpului vertebral sub forma unui dinte (dintele axisului).

  • Dintele axisului prezintă o față anterioară ce se articulează cu fața posterioară a arcului anterior al atlasului, o față articulară posterioară ce intră în contact cu ligamentul transvers al atlasului și vârful său ce prezintă inserție pentru ligamentul apical ce formează o legătură între dintele axisului și marginea anterioară a foramenului occipital mare evidențiind articulația atlanto-axoidiană mediană.

Coloana vertebrală ca întreg-  vertebrele false.

 Osul sacru se formează prin sudarea a 5 vertebre sacrale datorită poziției bipede a corpului uman, adaptare ce permite susținerea greutății organismului. Osul sacru prezintă de studiat o bază, un vârf, o față pelvină/ventrală, o față dorsală și două fețe laterale.

  • Vârful este îndreptat inferior și se articulează cu baza coccisului

  • Baza se orientează superior și prezintă loc de articulare cu ultima vertebră lombară, la locul articulației se formează unghiul promontoriu ce prezintă o importanță deosebită în obstretică.

  • Fața pelvină/ventrală este concavă, se formează prin unirea corpurilor vertebrale sacrale. Aceasta prezintă 4 linii transverse ce reprezintă locul de sudură a celor 5 vertebre sacrate, iar la capătul fiecărei linii se găsesc foramenurile sacrate anterioare, loc de pătrundere a ramurilor ventrale ale nervilor spinali sacrați. Spațiu dintre foramenurile sacrate anterioare prezintă loc de inserție pentru mușchiul piriform.

  • Fața dorsală este convexă și prezintă aceleași 4 foramenuri sacrate dar de data aceasta, posterioare, loc pe unde trec ramurile dorsale ale nervilor spinali sacrați. Fața dorsală prezintă median creasta sacrată ce se formează prin unirea proceselor spinale ale vertebrelor sacrate, se termină inferior cu un orificiu în formă de V întors ce reprezintă hiatul sacrat delimitat de coarnele sacrate. Lateral de creasta sacrată mediană se găsește de o parte și de alta câte o crestă sacrată intermediară formată prin suprapunerea proceselor articulare. Lateral de foramenurile sacrate posterioare se evidențiază câte o creastă sacrată laterală formată prin suprapunerea proceselor transverse.

  • Fețele laterale prezintă o suprafață auriculară articulară pentru osul coxal și tuberozitatea sacrată ce reprezintă loc de inserție pentru ligamentele sacro-iliace.

Canalul sacral continuă canalul vertebral la nivelul sacrului, se delimitează inferior de hiatusul sacral și coarnele sacrale ce se articulează cu baza coccisului, iar superior, de procesele articulare superioare ale primei vertebre sacrale.

Osul sacru se orientează în funcție de 2 repere:

  • Anterior: fața concavă

  • Superior: baza osului.

Osul coccis se formează prin unirea celor 4 sau 5 vertebre coccigiene atrofiate. Este un os median, nepereche, fiind omologul cozii la mamifere. Osul coccige prezintă de studiat o bază, un vârf, două margini și două fețe, una anterioară/pelvină și una dorsală.

  • Vârful se termină inferior printr-un tubercul

  • Baza se articulează cu vârful sacrului printr-o față articulară, posterior feței articulare se prezintă două procese numite coarnele coccisului.

  • Marginile sunt oblice și delimitează vârful

  • Fața anterioară este concavă, iar cea dorsală este convexă, ambele prezintă linii transvere ce semnifică locul de sudură a vertebrelor coccigiene.

Citeste mai putin Citeste mai mult

Totul despre
intervenția chirurgicală

Chirurgia spatelui

Majoritatea durerilor din spatele inferior pot fi tratate fără intervenție chirurgicală. 

Cu toate acestea, există momente în care chirurgia spatelui este o opțiune viabilă sau necesară pentru tratarea leziunilor musculo-scheletice grave sau a compresiei nervoase.  .

Când ar trebui să iau în considerare intervenția chirurgicală la spate?

  • Discuri herniate sau rupte, în care unul sau mai multe dintre discurile care amortizează oasele coloanei vertebrale sunt deteriorate

  • Stenoza coloanei vertebrale, o îngustare a coloanei vertebrale care exercită presiune asupra măduvei spinării și a nervilor

  • Spondilolisteză, în care unul sau mai multe oase din coloana vertebrală alunecă din loc

  • Fracturi vertebrale cauzate de leziuni ale oaselor la nivelul coloanei vertebrale sau de osteoporoză

  • Boala degenerativă a discului sau deteriorarea discurilor coloanei vertebrale pe măsură ce o persoană îmbătrânește

În cazuri rare, durerile de spate sunt cauzate de o tumoare, o infecție sau o problemă a rădăcinii nervoase numită sindrom cauda equina. În aceste cazuri, Dr. Mindea recomandă o intervenție chirurgicală imediat pentru a ușura durerea și a preveni mai multe probleme.

Care sunt intervențiile chirurgicale la spate?

  • Vertebroplastie și cifoplastie. Aceste proceduri sunt utilizate pentru a repara fracturile de compresie ale vertebrelor cauzate de osteoporoză. Ambele proceduri includ injectarea unui ciment osos adeziv care întărește și întărește osul.

  • Decompresia coloanei vertebrale. Acest lucru se efectuează atunci când stenoza coloanei vertebrale determină o îngustare a canalului coloanei vertebrale care duce la durere, amorțeală sau slăbiciune. Chirurgul îndepărtează pereții osoși ai vertebrelor și orice pinteni osoși, urmărind să deschidă coloana vertebrală pentru a elimina presiunea asupra nervilor.

  • Discectomie . Această procedură este utilizată pentru a îndepărta un disc atunci când acesta a herniat și apasă pe o rădăcină nervoasă sau pe măduva spinării. Laminectomia și discectomia sunt frecvent efectuate împreună.

  • Foraminotomie. În această procedură, chirurgul mărește gaura osoasă în cazul în care o rădăcină nervoasă iese din canalul spinal pentru a preveni apăsarea nervului pe discuri sau articulații îngroșate cu vârsta.

  • Nucleoplastia, numită și decompresie a discului cu plasmă. Această intervenție chirurgicală cu laser folosește energie de radiofrecvență pentru a trata persoanele cu dureri lombare asociate cu o ușoară hernie de disc. Chirurgul introduce un ac în disc. Un dispozitiv laser cu plasmă este apoi introdus în ac și vârful este încălzit, creând un câmp care vaporizează țesutul din disc, reducând dimensiunea acestuia și ameliorând presiunea asupra nervilor.

  • Fuziunea coloanei vertebrale . Chirurgul îndepărtează discul spinal între două sau mai multe vertebre, apoi fuzionează vertebrele adiacente folosind grefe osoase sau dispozitive metalice fixate prin șuruburi. Fuziunea coloanei vertebrale poate duce la o anumită pierdere a flexibilității coloanei vertebrale și necesită o perioadă lungă de recuperare pentru a permite grefelor osoase să crească și să fuzioneze vertebrele împreună.

  • Înlocuirea artificială a discului . Aceasta este considerată o alternativă la fuziunea coloanei vertebrale pentru tratamentul persoanelor cu discuri grav deteriorate. Procedura implică îndepărtarea discului și înlocuirea acestuia cu un disc sintetic care ajută la restabilirea înălțimii și a mișcării între vertebre.

 

Care sunt riscurile unei intervenții chirurgicale la spate?

Chirurgia spatelui poate avea riscuri mai mari decât alte tipuri de intervenții chirurgicale, deoarece se face mai aproape de sistemul nervos. Cele mai grave dintre aceste riscuri includ paralizie și infecții.

Chiar și cu o intervenție chirurgicală de succes, timpul de recuperare poate fi lung. În funcție de tipul de intervenție chirurgicală și de starea dumneavoastră înainte de operație, vindecarea poate dura luni de zile. Și este posibil să pierdeți o anumită flexibilitate permanent.

Care sunt considerațiile pentru anestezie în timpul intervenției chirurgicale?

Chirurgia spatelui va fi efectuată aproape întotdeauna sub anestezie generală. În plus față de riscurile obișnuite asociate cu anestezia, există riscuri asociate cu pacientul întins cu fața în jos pe masa chirurgicală.

Această poziție schimbă hemodinamica corpului - adică modul în care sângele curge prin corp. Poziția limitează, de asemenea, accesul echipei chirurgicale la căile respiratorii ale pacientului. Acest lucru necesită îngrijire suplimentară în poziționarea echipamentelor, a monitoarelor, a pacientului și a anestezistului. Este extrem de important să aveți un medic anestezist în sala de operație pentru a vă asigura că totul este configurat corect și pentru a putea lua măsuri imediate în cazul în care ceva nu merge bine.

Cum gestionez durerea în timpul recuperării?

Chirurgia spatelui poate provoca un grad ridicat de durere post-operatorie. Ar trebui să luați în considerare o serie de opțiuni pentru ameliorarea durerii în zilele și săptămânile după operație. Aceste opțiuni ar trebui discutate cu un specialist, care poate explica avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni sau combinații de opțiuni, inclusiv eficacitatea acestora, potențialele efecte secundare, potențialul de dependență și impactul asupra procesului de recuperare.

Câțiva factori de luat în considerare:

  • Multe dintre opțiunile dvs. vor implica medicamente precum opioide, antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi și anestezice locale. Uneori se va lua mai mult de un medicament. Această terapie multimodală poate îmbunătăți controlul durerii, limitând în același timp consumul de opiacee.

  • Ar trebui, de asemenea, discutate metode alternative sau complementare de ameliorare a durerii care nu implică medicamente.

Medicii pot lucra cu dumneavoastră înainte și după operație pentru a elabora un plan adaptat condiției, istoricului personal și preferințelor dumneavoastră. Se vor consulta cu dumneavoastră după operație pentru a determina ce funcționează și ce nu, și vă vor ajusta tratamentul de gestionare a durerii în funcție de nivelul de durere pe care îl experimentați.

 

Citeste mai putin Citeste mai mult

Infiltrații sub ghidaj CT

Prezentare generală

O infiltratie spinala este o procedură minim invazivă care poate ajuta la ameliorarea durerilor de gât, braț, spate și picioare cauzate de nervii spinali inflamați din cauza stenozei spinale sau a herniei de disc. Ameliorarea durerii poate dura câteva zile sau chiar ani. Scopul este de a reduce durerea, astfel încât să puteți relua activitățile normale și un program de kinetoterapie.

O infiltratie spinala include un amestec de medicamente ce sunt livrate în spațiul epidural al coloanei vertebrale, care este zona dintre vertebra osoasă și sacul dur protector care înconjoară nervii spinali și măduva .

 

Injecțiile pot reduce inflamația și pot fi eficiente atunci când sunt livrate direct în zona dureroasă. Din păcate, injecția nu micșorează hernia de disc; funcționează doar pe nervii spinali prin îndepărtarea proteinelor care provoacă umflături. Ameliorarea durerii poate dura de la zile la ani, permițând stării coloanei vertebrale să se îmbunătățească cu ajutorul terapiei fizice și al unui program de exerciții.

Pacienții cu dureri la nivelul gâtului, brațului, spatelui inferior sau piciorului (sciatică) pot beneficia de infiltratii. Mai exact, cei cu următoarele condiții:

  • Stenoza coloanei vertebrale : o îngustare a canalului spinal și a canalului radicular nervos poate provoca dureri de spate și picioare, în special atunci când mergeți.

  • Spondilolisteză : o slăbiciune sau fractură între fațetele superioare și inferioare ale unei vertebre. Dacă vertebra alunecă înainte, poate comprima rădăcinile nervoase provocând durere.

  • Discul herniat : Materialul asemănător gelului din interiorul discului poate să se umfle sau să se rupă printr-o zonă slabă din peretele înconjurător (inel). Iritarea, durerea și umflarea apar atunci când acest material se stoarce și intră în contact cu un nerv spinal.

  • Disc degenerativ : o defecțiune sau îmbătrânire a discului intervertebral care provoacă prăbușirea spațiului discului, lacrimi în inel și creșterea pintenilor osoși.

  • Sciatică : durere care se întinde de-a lungul nervului sciatic în fese și în josul picioarelor. Este de obicei cauzată de compresia celui de-al 5-lea nerv lombar sau 1 sacral.

Infiltratiile s-au dovedit utile pentru unii pacienți în tratamentul afecțiunilor inflamatorii dureroase. ESI poate ajuta, de asemenea, să stabilească dacă intervenția chirurgicală ar putea fi benefică pentru durerea asociată cu o hernie de disc. Atunci când simptomele interferează cu exercițiile de reabilitare, epiduralele pot ușura suficient durerea, astfel încât pacienții să își poată continua terapia fizică.

Dacă credeți că ați putea fi însărcinată, spuneți medicului. Radiografiile cu fluoroscopie pot fi dăunătoare pentru copil.

Ce se întâmplă înainte de tratament?

Medicul care va efectua procedura vă examinează istoricul medical și studiile anterioare de imagistică pentru a planifica cea mai bună abordare a injecțiilor. Fiți pregătit să puneți orice întrebare la această întâlnire.

Pacienții care iau medicamente pentru diluarea sângelui pot fi nevoiți să o mai ia cu câteva zile înainte de ESI. Discutați despre medicamente cu medicii dvs., inclusiv cel care a prescris medicamentul și medicul care va efectua injecția.

Procedura se efectuează de obicei într-un centru ambulatoriu utilizând fluoroscopie cu raze X sau CT. Faceți aranjamente pentru ca cineva să vă conducă către și dinspre centru în ziua injecției.

Ce se întâmplă în timpul tratamentului?

În momentul procedurii, vi se va solicita să semnați formulare de consimțământ, să enumerați medicamentele pe care le luați în prezent și dacă aveți alergii la medicamente. Procedura poate dura 15 minute.

Scopul este de a injecta medicamentul cât mai aproape de nervul dureros posibil. Tipul de injecție depinde de starea dumneavoastră și dacă aveți tije metalice sau șuruburi din operația anterioară. Medicul va decide care tip poate produce cele mai bune rezultate.

Pacientul rămâne treaz și conștient în timpul injecției pentru a oferi feedback medicului. 
Cu ajutorul unui fluoroscop cu raze X sau CT, medicul direcționează un ac gol prin piele și între vertebrele osoase în spațiul epidural. Fluoroscopia permite medicului să urmărească acul în timp real pe monitorul cu raze X, asigurându-se că acul merge în locul dorit. Există unele disconforturi, dar pacienții simt mai frecvent presiune decât durere.

Există mai multe tipuri de infiltratii:

  • Infiltratii cervicale (gât) . Locul de intrare al acului este din partea gâtului pentru a ajunge la foramenul neuronal, chiar deasupra deschiderii pentru rădăcina nervoasă și în afara spațiului epidural. 

  • Infiltratie  lombară . Punctul de intrare al acului este ușor în afara liniei medii a spatelui pentru a ajunge la canalul nervos . 

  • Infiltratii caudale . Acul este plasat în hiatusul sacral deasupra coapsei pentru a ajunge la cei mai mici nervi spinali. 


Când acul este poziționat corect, medicamentele sunt injectate în spațiul epidural din jurul rădăcinilor nervoase. Acul este apoi îndepărtat. În funcție de localizarea durerii, procedura poate fi repetată pentru părțile stânga și dreapta. Se pot injecta unul sau mai multe niveluri ale coloanei vertebrale.

Ce se întâmplă după tratament?

Majoritatea pacienților se pot plimba imediat după procedură. După ce ați fost monitorizat pentru o perioadă scurtă de timp, de obicei puteți părăsi centrul. Rareori poate apărea slăbiciune sau amorțeală temporară a piciorului; prin urmare, cineva ar trebui să te conducă acasă. De obicei, pacienții își reiau activitatea completă a doua zi.

Poate doriți să vă înregistrați nivelul de durere în următoarele câteva săptămâni într-un jurnal. Este posibil să observați o ușoară creștere a durerii, amorțelii sau slăbiciunii pe măsură ce medicamentul incepe sa isi faca efectul.

Pacienții ar trebui să programeze o întâlnire de urmărire cu medicul de referință sau medicul curant după procedură pentru a documenta eficacitatea și a răspunde oricăror preocupări pe care pacientul le poate avea pentru tratamente și așteptări viitoare.

Care sunt rezultatele?

Mulți pacienți au unele beneficii de ameliorare a durerii din infiltratii. Pentru cei care au doar o ușurare ușoară a durerii, se pot efectua încă una până la două injecții, de obicei în intervale de 1-4 săptămâni, pentru a obține efectul complet. Durata ameliorării durerii variază, durând săptămâni sau ani. Injecțiile se fac împreună cu o terapie fizică și / sau un program de exerciții la domiciliu pentru a întări mușchii spatelui și a preveni viitoarele episoade de durere.

Care sunt riscurile?

Cu puține riscuri, infiltratiile sunt considerate un tratament nechirurgical adecvat pentru unii pacienți. Riscurile potențiale asociate cu introducerea acului includ cefaleea, sângerare, infecție, reacție alergică și afectarea / paralizia nervilor (rare).

Orice amorțeală sau slăbiciune musculară ușoară se rezolvă de obicei în decurs de 8 ore în brațul sau piciorul afectat (similar cu amorțeala feței experimentată după munca dentară). Pacienții care sunt tratați pentru afecțiuni cronice (de exemplu, boli de inimă, diabet, artrită reumatoidă) sau cei care nu pot întrerupe temporar medicamentele anti-coagulare ar trebui să consulte medicul personal pentru o evaluare a riscurilor.

Citeste mai putin Citeste mai mult

Exercițiile Egosque

Metoda Egoscue

A fost fondată de Pete Egoscue în anii 1970, și este încă considerată una dintre metodele de alinare a durerii non-medicale cele mai respectate din lume. A devenit unul dintre cele mai populare mijloace de tratare a durerii musculo-scheletice cronice atribuite leziunilor la locul de muncă, sportului , accidentelor, îmbătrânirii și altor afecțiuni precum cele post-chirurgicale.

Exerciții pentru zona cervicală

Exerciții pentru zona toracală

Exerciții pentru zona lombară

Ce spun pacientii?

Consultatii

Operatii

© 2021 Mindea.ro – Toate drepturile rezervate