Stenoza cervicala
CE ESTE STENOZA CERVICALĂ?
Stenoza cervicala sau stenoza de canal spinal cervical este o afecțiune degenerativă în care spațiul canalului spinal (tunelul osos care adăpostește cordonul medular, cât și nervii cervicali) este îngustat producând compresie pe măduva spinării sau pe rădăcinile nervoase din regiunea cervicală. În cele mai multe cazuri, această îngustare apare în sindromul de mielopatie cervicală.
Mielopatia cervicală este disfuncția măduvei spinării cauzată de presiunea anormală și cronică asupra acesteia. Aceasta presiunea asupra măduvei spinării poate duce la pierderea funcției nervoase oriunde de-a lungul măduvei spinării, sub zonă strangulată sau comprimată, pe termen îndelungat sau în mod ireversibil.
Stenoza cervicala cu mielopatie este adesea denumită mai general spondiloză cervicală cu mielopatie sau mielopatie spondilotică cervicală. Termenul de spondiloză se referă la degenerarea coloanei vertebrale, în timp ce stenoza se referă în mod specific la îngustarea canalului spinal care se poate întâmpla ca parte a spondilozei.
Efectele mielopatiei pot varia de la simptome ușoare la severe. Orice parte a măduvei poate fi afectată, însă apare cel mai frecvent la nivelul coloanei cervicale. Stenoza cervicala se produce pe parcursul timpului în lungul proces degenerativ al coloanei cervicale („uzurii” cauzate de înaintarea în vârstă) prin formarea de depuneri osoase sau osteofite care reduc dimensiunea canalului spinal.
Discurile intervertebrale, ligamentele hipertrofiate și articulațiile cervicale treptat se supun modificărilor degenerative cu vârsta, contribuind la îngustarea canalului și cauzând durere cervicală, radiculopatie (dureri pe brat), dexteritate redusă, instabilitate în mers și scădere de forță musculară.
Deși stenoza cervicala poate afecta și persoanele tinere, este o patologie este mai frecvent întâlnită la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani. Degenerarea discală și artritele sunt principalele cauze ale stenozei canalului spinal cervical. Femeile și bărbații sunt afectați în egală măsură de acesta boală, doar că femeile, avand o masa musculară redusă față de bărbați, sunt cele care manifestă simptomele de mielopatie cervicală mai accentuat.
Cauze pentru stenoza de canal cervical
Cea mai frecventă cauză a mielopatiei este compresiunea măduvei spinării prin stenoză cervicală (spondiloză cervicală). Stenoza cervicală este de obicei cauzată de unul sau mai mulți factori:
- Osteoartrita coloanei vertebrale. Când cartilajul neted care acoperă articulațiile fațetelor (care conectează spatele vertebrelor adiacente) începe să se rupă, oasele încep să se frece unele de altele și pot duce la formarea unei creșteri anormale osoase, numite osteofite sau pinteni osoși. Inflamația rezultată și formarea osteofitelor pot contribui la îngustarea orificiilor.
- Boala degenerativă a discului. Când discurile își pierd hidratarea și încep să se aplatizeze, orificiile intervertebrale încep și ele să se îngusteze. O umflare a discului poate începe, de asemenea, să împingă în canalul spinal. Degenerarea discului poate pune, de asemenea, mai multă presiune asupra articulațiilor fațetelor și poate accelera și degenerarea acestora.
- Îngroșarea ligamentelor. Ligamentele din canalul rahidian se pot osifica (se pot îngroșa și se pot transforma în țesut osos) și pot afecta măduva spinării sau nervii spinali din apropiere. Unele ligamente pot deveni, de asemenea, mai susceptibile la îngroșare în canalul spinal pe măsură ce degenerarea coloanei vertebrale progresează.
Alți factori care pot contribui, de asemenea, la stenoza cervicala pot fi:
- spondilolisteza cervicală sau instabilitatea cervicală;
- prolapsul discului intervertebral sau curbarea discului;
- afecțiuni reumatologice sau spondilite anchilozante;
- tumori spinale;
- malformație vasculară spinală;
- traumatisme ale coloanei vertebrale sau fractură;
- siringomielie;
- pacienții născuți cu un canal spinal îngust (stenoză congenitală) pot avea un risc crescut de mielopatie cervicala spondilotică;
- procesul natural de îmbătrânire (procesul degenerativ);
- procese virale, maladii autoimune sau inflamatorii, osteoartrita;
- procese degenerative de tipul spondilozei cervicale și a herniei de disc cervicale;
- boala Page.
Semne și simptome pentru stenoza cervicala
Stenoza cervicala este un fenomen structural. Printre cele mai comune simptome pentru stenoza de canal spinal cervical amintim:
- tulburări și dezechilibru în mers;
- dificultăți în mers, lipsă de coordonare;
- spasticitate;
- slăbiciune în picioare;
- durere și contractura musculaturii gâtului;
- scădere de forță musculară;
- incontinență sfincteriană;
- amorțeli și furnicături la nivelul membrelor superioare;
- pierderea senzației la mâini, brațe și picioare, modificări de reflexe;
- disfuncție a intestinului sau vezicii urinare;
- dureri de gât sau în regiunea cervicală;
- scădere de forță musculară sau stângăcie accentuată (lipsa dexteritatii) la nivelul brațelor și mâinilor.
Diagnosticare stenoza de canal cervical
Obținerea unui diagnostic precis pentru stenoza cervicala necesită de obicei un proces în 3 pași:
1. Istoricul pacientului
O revizuire atentă a istoricului medical al pacientului, inclusiv a semnelor și simptomelor recente, ajută la restrângerea listei cauzelor posibile.
2. Examinarea fizică
Un medic observă și palpează (simte) coloana vertebrală, cum ar fi la nivelul gâtului. Pe lângă testarea amplitudinii de mișcare a coloanei, pot fi efectuate și teste clinice pentru forța în brațe și apariția senzațiilor de furnicături și amorțeli. De asemenea, se pot face teste pentru a vedea ce mișcări sau poziții ar putea cauza compresia nervoasă și agravarea durerii.
3. Imagistica medicală
Deși istoricul pacientului și examinarea fizică pot sugera stenoza cervicala, diagnosticul trebuie confirmat prin imagistică medicală. Când imagistica arată îngustarea foramenului intervertebral sau a foramenului vertebral care corespunde simptomelor pacientului, este diagnosticată stenoza de canal cervical. Un RMN este cea mai frecventă imagistică utilizată pentru a diagnostica stenoza cervicală, dar și CT-ul cu mielografie poate fi utilizat în cazurile în care RMN nu este o opțiune. De asemenea, este important de reținut că mulți oameni au stenoza cervicala pe baza a ceea ce se observă pe imagistica medicală, dar nu au simptome și nu au nevoie de tratament.
Alte investigații care pot fi utilizate în stenoza de canal cervical includ testarea EMG.
Tipuri de tratament pentru stenoza cervicala
Majoritatea cazurilor de stenoza cervicala pot fi tratate cu o combinație de soluții non-chirurgicale, cum ar fi kinetoterapie, medicamente pentru durere, modificarea activității sau infiltrații spinale. Când durerea severă sau deficitele neurologice continuă să se agraveze în ciuda tratamentelor non-chirurgicale, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală pentru a corecta stenoza de canal cervical.
Fizioterapie
Un program adecvat de kinetoterapie și exerciții fizice este o componentă de bază a fiecărui proces de tratament pentru stenoza cervicala. Deși exercițiile pentru stenoza de canal spinal cervical nu sunt un remediu, este important ca pacienții să rămână activi ca să nu apară alte deficite suplimentare din cauza inactivității.
Medicul poate prescrie un program de kinetoterapie supravegheat. După o perioadă de instruire în recuperarea fizică, majoritatea oamenilor pot trece la propriul program de exerciții. Cheia este să începeți încet pentru a putea să îmbunătățiți forța și toleranța în timp.
Modificarea activității
Este recomandat să evitați activitățile care agravează simptomele stenozei cervicale. Pentru stenoza cervicala, pacienților le este mai bine atunci când țin capul aplecat în față.
Medicamente
Medicamentele obișnuite, folosite pentru a ajuta la ameliorarea durerii din stenoza cervicala includ:
- Acetaminofenul (Algocalmin) acţionează prin intermediul sistemului nervos central (creierul şi măduva spinării) pentru a ajuta la ameliorarea durerii. Este disponibil fără rețetă sau sub formă de prescripție medicală.
- Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) ajută la reducerea inflamației și a durerii. AINS sunt disponibile fără prescripție medicală sau pe bază de rețetă.
Unii medici pot prescrie, de asemenea , relaxante musculare și medicamente desensibilizante nervoase, cum ar fi gabapentina.
Efectele secundare ale medicamentelor sunt întotdeauna o îngrijorare. Ca măsură de precauție, este esențial ca pacienții să se asigure că medicul și farmacistul lor sunt la curent cu toate medicamentele și alergiile la medicamente. Când luați orice medicament, indiferent dacă este eliberat fără prescripție medicală sau pe bază de rețetă, citiți și urmați cu atenție prospectul.
Injecții spinale
Folosind ghidaj cu raze X (fluoroscopie sau CT) un ac este plasat cu grijă în canalul spinal, astfel încât tratamentul să poată fi injectat în spațiul epidural. Scopul unei injecții epidurale este de a reduce inflamația rădăcinii nervoase.
În timp ce ameliorarea durerii oferită de o injecție epidurală este de obicei temporară, poate oferi o fereastră pentru a continua cu exercițiile ca parte a unui program de recuperare fizică.
Stenoza cervicala răspunde de obicei bine la tratamentele non-chirurgicale. Pentru alții, semnele și simptomele pot deveni invalidante și poate fi necesar să se ia în considerare o intervenție chirurgicală.
Abordarea chirurgicală pentru stenoza cervicala
Când stenoza cervicala duce la agravarea deficitelor neurologice, cum ar fi amorțeală sau slăbiciune în brațe, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală dacă tratamentele non-chirurgicale nu au fost eficiente.
Scopul intervenției chirurgicale de stenoza cervicala este de a decomprima nervul spinal sau măduva spinării și de a permite nervilor să înceapă să se vindece și să funcționeze mai bine.
Există mai multe opțiuni chirurgicale pentru stenoza spinală cervicală:
Laminectomie
O intervenție chirurgicală de laminectomie implică îndepărtarea a 2 lamine și a procesului spinos (proeminență osoasă în spatele vertebrei) care le conectează. În mod normal, arcul vertebral ajută la protejarea spatelui măduvei spinării. Prin îndepărtarea unei părți a arcului vertebral în timpul unei laminectomie, scopul este de a decomprima măduva spinării și rădăcinile nervoase care au fost ciupite sau inflamate de stenoza cervicala.
În stenoza cervicala severă, părți ale uneia sau mai multor articulații fațetare mărite pot fi, de asemenea, îndepărtate ca parte a unei laminectomie.
Laminectomia este cea mai frecventă intervenție chirurgicală pentru stenoza cervicala.
Foraminotomie
O intervenție chirurgicală de foraminotomie îndepărtează o mică parte a foramenului intervertebral (deschiderea osoasă de unde nervul spinal iese din canalul spinal). Pe lângă îndepărtarea unei părți a foramenului și a pintenilor osoși asociați, poate fi îndepărtată și o parte a altor țesuturi moi care comprimă nervul spinal în apropierea foramenului.
O foraminotomie este mai puțin invazivă decât o laminectomie, dar nu este o opțiune atunci când stenoza coloanei vertebrale este mai extinsă sau larg răspândită.
Alte opțiuni chirurgicale pentru stenoza cervicala
Unele tehnici chirurgicale mai puțin obișnuite pentru stenoza cervicala pot include:
- Decompresie microendoscopică. O opțiune chirurgicală pentru chirurgia decompresivă este efectuarea operației printr-un tub, cunoscut sub numele de chirurgie microendoscopică. Scopul acestei abordări este de a minimiza trauma la țesutul moale și de a permite recuperarea mai devreme. Compensația este că această intervenție chirurgicală de stenoză cervicală este mai greu de făcut și vizualizarea este limitată în comparație cu o laminectomie deschisă. Este o tehnică ce nu este utilizată pe scară largă întrucât este nevoie de multă pregătire pentru a putea opera în siguranță.
- Corpectomie. Rareori efectuată, o corpectomie presupune îndepărtarea completă a unui corp vertebral și a discurilor adiacente deasupra și dedesubt. Această intervenție chirurgicală este mai probabil să fie efectuată dacă stenoza cervicala este prezentă la mai multe niveluri vertebrale sau degenerarea coloanei vertebrale este mai extinsă sau implică o fractură.
Ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale, există riscuri potențiale pentru complicații grave, cum ar fi:
- Infecţie;
- Sângerare excesivă;
- Reacție alergică;
- Leziuni ale nervilor sau ale măduvei spinării;
- Eșecul de a ameliora durerea, agravarea durerii sau necesitatea unei intervenții chirurgicale ulterioare.
Abilitatea chirurgului, amploarea pe care o are stenoza de canal cervical și starea generală de sănătate a pacientului sunt toți factori care pot afecta probabilitatea unui rezultat chirurgical bun. Înainte de a decide asupra intervenției chirurgicale, este important ca riscurile, beneficiile și alternativele la procedură să fie explicate cu atenție. De asemenea, este important ca pacientul să aibă răspunsuri satisfăcătoare la toate întrebările sale.
Abordarea ULTRA™ pentru stenoza cervicala
Pacienții cu semne și simptome de mielopatie cervicală necesită evaluare neurochirurgicală de specialitate pentru a se realiza chirurgical decompresia măduvei spinării.
Atunci când măduva spinării este comprimată și pacientul manifestă simptomele de mielopatie cervicală, este indicată o intervenție chirurgicală în regim de URGENȚĂ. Dr. Mindea vă va recomanda tipul exact de intervenție chirurgicală în funcție de cauza mielopatiei, simptomatologia și starea dumneavoastra neurologica.
Tehnicile chirurgicale recomandate de către Dr Mindea pentru stenoza cervicala includ:
Artroplastia cervicală – Este un tratament minim invaziv pentru a trata o hernia de disc cervicală. Artroplastia este o tehnică avansată în care hernia discală cervicală este înlocuită cu o proteza artificială dinamică deschizând astfel și spațiile foraminale unde nervii erau comprimați.
Discectomie Anterioară cu Fixare Minim Invazivă și Corpectomie (ACDF) – Este un tratament minim invaziv pentru a trata o hernie de disc cervicală cât și o stenoza cervicala avansată. Discectomia implica înlăturarea fragmentelor discale (sau uneori întregul disc) care comprimă nervii lombari sau cordonul medular. Fixarea și înlocuirea discului se realizează cu o proteză artificială statică.
Foraminotomie Posterioară Minim Invaziva (Posterior Foraminotomy) – Este un tratament minim invaziv utilizat pentru a trata o hernie cervicala, stenoza cervicala, dar și alte afecțiuni din alte zone ale coloanei. Această tehnică avansată accesează discul printr-un spațiu foarte mic creat la nivel de lamină prin care se extrage fragmentul discal neafectând țesutul din jurul nervului.