Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian apare atunci când nervul median este comprimat în tunelul carpian de la încheietura mâinii. Există mai multe cauze și factori care pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni:

• Inflamația: Inflamația țesuturilor din jurul nervului median, cum ar fi tendoanele, pot provoca compresie asupra nervului. Tendinita și tenosinovita (inflamația învelișului tendoanelor) sunt exemple de afecțiuni inflamatorii care pot contribui la sindromul de tunel carpian.
• Leziuni ale încheieturii mâinii: Fracturile, entorsele sau dislocările încheieturii mâinii pot provoca umflături sau deformări ale oaselor și ale țesuturilor din jur, ceea ce poate duce la compresia nervului.
• Utilizarea excesivă a mâinii: Activitățile repetitive care implică mișcări ale încheieturii mâinii, cum ar fi folosirea tastaturii sau a unui mouse, tricotatul sau utilizarea unor instrumente, pot provoca inflamație și stres asupra nervului median.
• Sarcina: Schimbările hormonale și retenția de lichide din timpul sarcinii pot provoca umflarea țesuturilor din jurul nervului median, ceea ce poate duce la sindromul de tunel carpian.
• Afecțiuni medicale: Anumite afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul, artrita reumatoidă, hipotiroidismul și amiloidoza, pot crește riscul de sindrom de tunel carpian prin afectarea nervilor sau prin inflamația țesuturilor. De asemenea, sindromul de tunel carpian poate fi asociat cu sindromul Cushing, obezitatea și menopauza.
• Predispoziția genetică: Unii oameni pot avea o predispoziție genetică pentru sindromul de tunel carpian. Acest lucru poate fi datorat unei structuri mai înguste a tunelului carpian sau a altor caracteristici anatomice ereditare care cresc riscul de compresie asupra nervului median.
• Factori de mediu și de muncă: Condițiile de muncă și factorii de mediu, cum ar fi vibrațiile, expunerea la frig și pozitiile incorecte, pot contribui la dezvoltarea sindromului de tunel carpian. De asemenea, lucrătorii din anumite industrii, cum ar fi industria alimentara care presupune asamblarea si procesarea alimentelor sau industria construcțiilor, pot avea un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.
• Sexul și vârsta: Femeile sunt mai predispuse la sindromul de tunel carpian decât bărbații, din cauza dimensiunilor mai mici ale tunelului carpian. De asemenea, riscul de a dezvolta sindromul de tunel carpian crește odată cu înaintarea în vârstă. Înțelegerea cauzelor și factorilor de risc pentru sindromul de tunel carpian poate ajuta la identificarea și prevenirea acestei afecțiuni.

Dacă aveți simptome ale sindromului de tunel carpian, este important să consultați un medic pentru evaluare și tratament adecvat.

Prevenirea sindromului de tunel carpian implică adoptarea unor măsuri pentru a reduce riscul de compresie asupra nervului median și pentru a menține sănătatea încheieturii mâinii. Iată câteva sfaturi detaliate pentru a preveni sindromul de tunel carpian:

1. Ergonomia locului de muncă

Asigurați-vă că locul de muncă este configurat ergonomic, cu tastatura și mouse-ul la o înălțime și unghi adecvate pentru a minimiza stresul asupra încheieturilor mâinilor. Utilizați o tastatură ergonomică și un mouse pentru a reduce tensiunea din timpul utilizării.

2. Pauze frecvente

Luați pauze scurte și frecvente de la activitățile care solicită încheieturile mâinilor, cum ar fi folosirea tastaturii sau folosirea mouse-ului. Întindeți-vă mâinile și încheieturile mâinilor în timpul acestor pauze.

3. Exerciții de întindere și întărire

Practicați exerciții de întindere și întărire pentru mâini, încheieturi și antebrațe pentru a menține flexibilitatea și forța. Aceste exerciții pot ajuta la prevenirea compresiei asupra nervului median și la reducerea simptomelor sindromului de tunel carpian.

4. Postura corectă

Mențineți o postură corectă în timpul activitatii la birou sau în timpul efectuării altor activități care solicită încheieturile mâinilor. O postură adecvată poate reduce tensiunea asupra nervului median și poate preveni sindromul de tunel carpian.

5. Evitați flexia și extensia excesivă

Incercați să evitați mișcările repetitive care implică flexia și extensia excesivă

• Amorțeală și furnicături: Acestea sunt adesea simptomele inițiale ale sindromului de tunel carpian și pot fi resimțite în degetele police, indice, mijlociu și jumătatea laterală a degetului inelar. Amorțeala și furnicăturile pot fi mai pronunțate noaptea sau în timpul activităților care implică flexia încheieturii mâinii.
• Durere: Durerea poate apărea în mână, încheietura mâinii și antebraț, și poate fi resimțită ca o durere surdă, arsură sau înțepătură. Durerea poate fi agravată de activitățile care solicită încheietura mâinii și poate iradia spre braț și umăr.
• Slăbiciune: Slăbiciunea în mână și degete poate apărea pe măsură ce sindromul de tunel carpian progresează. Aceasta poate duce la dificultăți în apucarea obiectelor, în efectuarea mișcărilor fine și în menținerea forței de prindere.
• Pierderea dexterității: Persoanele cu sindrom de tunel carpian pot avea dificultăți în efectuarea mișcărilor fine, cum ar fi incheierea nasturilor de la haine , scrierea sau manipularea unor obiecte mici. Acestea pot fi rezultatul slăbiciunii musculare și a amorțelii din degete.
• Simptome nocturne: Simptomele sindromului de tunel carpian pot fi mai pronunțate noaptea sau în timpul somnului. Acest lucru se poate datora poziției încheieturii mâinii din timpul somnului sau acumulării de lichide în țesuturile din încheieturii mâinii.
• Atrofie musculară: În cazurile severe și netratate de sindrom de tunel carpian, poate apărea atrofia musculaturii eminentei tenare (partea cărnoasă a palmelor, în apropierea degetului mare). Acest lucru poate duce la o pierdere semnificativă a forței și a funcției mâinii.
• Simptome bilaterale: Deși sindromul de tunel carpian afectează adesea o singură mână, este posibil să apară simptome la ambele mâini. Acest lucru poate fi rezultatul unor factori de risc comuni, cum ar fi activitățile repetitive sau afecțiunile medicale subiacente.

În cele mai multe cazuri, simptomele pentru sindromul de tunel carpian încep treptat – fără un traumatism specific. Pe măsură ce starea se agravează, simptomele pot apărea mai frecvent sau pot persista pe perioade mai lungi de timp.

Simptomele pentru sindromul de tunel carpian care apar noaptea şi trezesc pacientul din somn sunt foarte frecvente. În timpul zilei, simptomele apar atunci când ţineţi ceva în mână pentru o perioadă lungă de timp cu încheietura îndoită, înainte sau înapoi, cum ar fi atunci când utilizaţi un telefon, conduceţi sau citiţi o carte. Sindromul de tunel carpian afectează în principal degetul mare, indexul și degetele mijlocii, deși durerea poate radia în sus pe mana.

Dacă prezentați simptome ale sindromului de tunel carpian, este important să consultați un medic pentru evaluare și tratament adecvat. Diagnosticul precoce și intervenția pot ajuta la prevenirea agravării simptomelor și la menținerea funcției mâinii.

Diagnosticarea sindromului de tunel carpian implică mai multi factori cum ar fi : istoricul medical al pacientului, examinarea fizică și teste de diagnosticare.

Iată o descriere detaliată a procesului de diagnosticare:

•  Istoric medical: Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele pe care le prezintă, durata acestora și orice factori care par să le agraveze sau să le amelioreze. De asemenea, medicul va lua în considerare istoricul medical al pacientului, inclusiv afecțiuni medicale preexistente, medicamente și istoricul ocupațional.
• Examinare fizică: Medicul va examina mâna, încheietura mâinii și antebrațul pacientului pentru a evalua sensibilitatea, forța și mobilitatea. De asemenea, medicul poate efectua teste specifice pentru a provoca simptomele sindromului de tunel carpian, cum ar fi testul Phalen și testul Tinel.
  • Testul Phalen: Pacientul își îndoaie încheieturile mâinilor în jos, cu palmele îndreptate spre exterior și degetele îndreptate spre pământ, timp de aproximativ 60 de secunde. Apariția sau agravarea simptomelor în această poziție poate indica sindromul de tunel carpian.
  • Testul Tinel: Medicul loveste ușor zona tunelului carpian de pe încheietura mâinii pacientului. Apariția sau agravarea simptomelor în urma percuției poate indica sindromul de tunel carpian.
• Teste de diagnosticare: În unele cazuri, medicul poate recomanda teste de diagnosticare suplimentare pentru a confirma diagnosticul de sindrom de tunel carpian sau pentru a exclude alte cauze ale simptomelor.
• Electromiografia (EMG): Acest test măsoară activitatea electrică a mușchilor în repaus și în timpul contracției. EMG poate ajuta la identificarea slăbiciunii musculare cauzate de compresia asupra nervului median și poate exclude alte afecțiuni care pot provoca simptome similare.
• Studiile de viteză de conducere nervoasă (NCV): Aceste teste măsoară viteza cu care impulsurile nervoase se deplasează de-a lungul nervilor. În cazul sindromului de tunel carpian, viteza de conducere nervoasă poate fi redusă în nervul median, indicând compresia acestuia.
• Ecografia: Ecografia poate fi utilizată pentru a vizualiza structurile din jurul tunelului carpian și pentru a identifica eventualele anomalii care pot provoca compresia asupra nervului median, cum ar fi chisturile sau inflamația.
• Injectare Ghidata cu cristale (de tratament), asa numit ‘Test Block’ poate confirma daca simptomele dvs provin de la sindromul de tunel carpian. Daca dupa injectare, simptomele dispar, testul confirma 100% acest diagnostic. Avantajul acestui test este acuratatea diagnosticului si reducerea timpului de diagnosticare.
• Rezonanța magnetică (RMN): Deși nu este frecvent utilizată pentru diagnosticarea sindromului de tunel carpian, RMN poate oferi imagini detaliate ale încheieturii mâinii și poate ajuta la identificarea altor cauze ale simptomelor, cum ar fi leziunile ligamentare sau tumorile.

După ce diagnosticul de sindrom de tunel carpian a fost confirmat, medicul va discuta opțiunile de tratament cu pacientul, care pot include modificări ale activităților, terapie fizică, medicamente, orteză de încheietură sau, în cazuri severe, intervenție chirurgicală.

Tratamentul sindromului de tunel carpian variază în funcție de severitatea simptomelor și in functie de cauza compresiei asupra nervului median.

Iată o listă detaliată a opțiunilor de tratament:

• Modificări ale activităților: Evitați sau reduceți activitățile care provoacă simptome, cum ar fi mișcările repetitive sau pozițiile care pun presiune pe încheietura mâinii. Luați pauze frecvente și întindeți-vă mâinile și încheieturile mâinilor.
• Terapie fizică: Un medic de recuperare medicala poate recomanda exerciții de întindere și întărire cu scopul de a îmbunătăți flexibilitatea și forța mâinilor,a încheieturilor mâinilor și a antebrațelor. Aceste exerciții pot ajuta la reducerea simptomelor și la prevenirea recidivei sindromului de tunel carpian.
• Orteze de încheietură: O atelă de încheietură poate fi purtată în timpul nopții sau în timpul activităților care provoacă simptome pentru a menține încheietura mâinii într-o poziție neutră și pentru a reduce presiunea asupra nervului median.
• Medicamente: Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul, pot fi utilizate pentru a reduce inflamația și pentru ameliorarea durerii. În unele cazuri, medicul poate recomanda infiltratii sub ghidaj tomografic pentru a reduce inflamația din jurul nervului.
• Terapie cu ultrasunete: Terapia cu ultrasunete poate fi utilizată pentru a reduce inflamația și pentru a îmbunătăți circulația din zona afectată, ajutând la ameliorarea simptomelor sindromului de tunel carpian.
• Terapie cu laser: Terapia laser de nivel redus poate ajuta la reducerea inflamației și la stimularea vindecării țesuturilor din jurul nervului median, oferind ameliorarea simptomelor.
• Acupunctura: Acupunctura reprezinta o alternativa de tratament care poate ajuta la ameliorarea durerii și a altor simptome asociate cu sindromul de tunel carpian.
• Intervenție chirurgicală: În cazurile severe sau persistente de sindrom de tunel carpian, o intervenție chirurgicală numită „eliberarea tunelului carpian” poate fi necesară. Această procedură implică tăierea ligamentului care formează partea superioară a tunelului carpian pentru a elibera presiunea asupra nervului median.

Chirurgia poate fi efectuată prin tehnici deschise sau endoscopice, în funcție de preferințele chirurgului și de severitatea cazului. Pentru a preveni recidiva sindromului de tunel carpian, este important ca, dupa tratament să se continue cu exercițiile de întindere și întărire, să se modifice activitățile zilnice și să se îmbunătățeasca ergonomia locului de muncă.

Tehnica chirurgicală clasică deschisă

 

Tehnica endoscopică Dr. Mindea

 

Recuperarea după o intervenție chirurgicală de sindrom de tunel carpian variază în funcție de individ și de severitatea afecțiunii dar si de tehnica utilizată.

În general, procesul de recuperare poate fi împărțit în mai multe etape:

• Perioada imediată postoperatorie: După intervenția chirurgicală, este posibil să aveți un bandaj sau o atelă pe mână și pe încheietura mâinii pentru a proteja zona operată și pentru a menține încheietura mâinii într-o poziție neutră. Durerea și umflarea pot fi prezente în primele zile după operație, dar medicamentele pentru gestionarea durerii vă vor fi prescrise pentru a vă ajuta să vă simțiți mai confortabil.
• Îngrijirea plăgii și îndepărtarea suturilor: În general, suturile sunt îndepărtate în aproximativ 10-14 zile după operație. În acest timp, este important să urmați instrucțiunile medicului pentru îngrijirea plăgii și să evitați scufundarea mâinii în apă.
• Reabilitarea și terapia fizică: După îndepărtarea suturilor și vindecarea plăgii, veți începe, de obicei, un program de recuperare medicala. Acesta poate include exerciții de întindere și întărire pentru a îmbunătăți flexibilitatea și forța mâinii, a încheieturilor mâinilor și a antebrațului. Terapia fizică poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni, în funcție de progresul individual.
• Revenirea la activitățile normale: Revenirea la activitățile normale, inclusiv munca și activitățile zilnice, depinde de progresul individual și de natura activităților pe care le efectuați. În general, puteți începe să vă folosiți mâna pentru activități ușoare în aproximativ 2-4 săptămâni după operație.
  Activitățile mai solicitante, cum ar fi ridicarea greutăților sau utilizarea unor unelte, pot necesita o perioadă de recuperare mai lungă, de aproximativ 6-12 săptămâni sau mai mult. Este important să urmați recomandările medicului și ale terapeutului fizic în ceea ce privește reluarea activităților și să vă ascultați corpul pentru a evita suprasolicitarea mâinii în timpul procesului de recuperare.
• Rezultate pe termen lung: După recuperarea completă, majoritatea persoanelor care suferă o intervenție chirurgicală de sindrom de tunel carpian experimentează o ameliorare semnificativă a simptomelor, cum ar fi durerea, amorțeala și slăbiciunea.
  Cu toate acestea, este posibil ca unele persoane să continue să aibă simptome ușoare sau să experimenteze o recidivă a sindromului de tunel carpian în viitor. Pentru a preveni recidiva, este important să continuați cu exercițiile de întindere și întărire și să luați măsuri pentru a îmbunătăți ergonomia locului de muncă și a reduce stresul asupra încheieturii mâinii.

Rețineți că aceste perioade de recuperare sunt doar estimări generale și pot varia în funcție de situația individuală. Este esențial să comunicați cu medicul și terapeutul fizic pentru a vă asigura că urmați un plan de recuperare personalizat și adecvat nevoilor dvs. specifice.

Ascultați-vă corpul și respectați limitele pe măsură ce vă recuperați, pentru a evita complicațiile și a vă asigura o recuperare optimă după intervenția chirurgicală de sindrom de tunel carpian.

Recuperarea după o intervenție chirurgicală endoscopică pentru sindromul de tunel carpian este, în general, mult mai rapidă în comparație cu metoda tradițională deschisă. Acest lucru se datorează faptului că tehnica endoscopică nu este o tehnica invazivă și implică incizii mai mici, ceea ce duce la o vindecare mai rapidă și la un traumatism redus al țesuturilor.

Cu toate acestea, timpul exact de recuperare variază în funcție de individ și de severitatea afecțiunii. În medie, recuperarea după o intervenție chirurgicală endoscopică pentru sindromul de tunel carpian poate fi redusă la doar câteva zile daca nervul nu a fost comprimat o perioada lunga și daca ligamentul nu s-a hipertrofiat. Acest lucru înseamnă că pacienții pot reveni la activitățile lor normale și la locul de muncă într-un timp mult mai scurt fata de tehnica clasica sau deschisa.

Este important să rețineți că, indiferent de metoda chirurgicală aleasă, recuperarea completă și succesul tratamentului depind în mare măsură de urmarea instrucțiunilor medicului și de participarea la terapia fizică postoperatorie.

Comunicarea cu echipa medicală și respectarea planului de recuperare personalizat sunt esențiale pentru a obține cele mai bune rezultate posibile după o intervenție chirurgicală pentru sindromul de tunel carpian.

Iată câteva exerciții și întinderi care pot ajuta la ameliorarea simptomelor sindromului de tunel carpian:

• Exerciții pentru întărirea mușchilor mâinii: Aceste exerciții pot ajuta la creșterea forței musculare și a stabilității în mâna și încheietura mâinii. Exemple de astfel de exerciții includ strângerea unei mingi de tenis, ridicarea unor greutăți mici sau folosirea unui expander.
• Exerciții de întindere a mușchilor mâinii: Aceste exerciții pot ajuta la reducerea tensiunii musculare și la creșterea flexibilității în mâna și încheietura mâinii. Exemple de astfel de exerciții includ întinderea degetelor, întinderea încheieturii mâinii și răsucirea mâinii.
• Exerciții de mobilizare a încheieturii mâinii: Aceste exerciții pot ajuta la creșterea mobilității încheieturii mâinii și la reducerea inflamației. Exemple de astfel de exerciții includ mișcarea în cerc a încheieturii mâinii și mișcarea de îndoire și întindere a încheieturii mâinii.
• Exerciții de încălzire: Aceste exerciții pot ajuta la pregătirea mâinii și încheieturii mâinii înainte de activitățile care implică utilizarea repetitivă a acestora. Exemple de astfel de exerciții includ mișcări ușoare de îndoire și întindere a încheieturii mâinii și rotirea încheieturii mâinii.

Este important să consultați un medic de recuperare medicala sau un terapeut fizic înainte de a începe orice program de exerciții pentru sindromul de tunel carpian, pentru a vă asigura că exercițiile sunt sigure și adecvate pentru starea dumneavoastră de sănătate.

Da, dacă sindromul de tunel carpian este lăsat netratat, poate duce la deteriorarea nervului median și la simptome care se agravează în timp.

Simptomele inițiale ale sindromului de tunel carpian includ durere, amorțeală și furnicături în mâna și in degetele mijlociu, arătător și degetul mic. În timp, simptomele se pot agrava, determinând slăbiciunea musculară și dificultăți în utilizarea degetelor.

De asemenea, dacă sindromul de tunel carpian este neglijat și simptomele continuă să se agraveze, poate duce la probleme pe termen lung, cum ar fi atrofia musculară, pierderea controlului motor și pierderea senzației în mâna afectată.

În cazuri extreme, poate duce la paralizia mâinii și pierderea permanentă a funcției mâinii afectate. Este important să consultați un medic dacă experimentați simptomele sindromului de tunel carpian. Tratamentul precoce poate ajuta la reducerea simptomelor și la prevenirea apariției de probleme pe termen lung.

Tratamentul poate include purtarea unei atele de încheietură, modificări ale activităților zilnice pentru a reduce tensiunea asupra încheieturii, terapie fizică sau infiltratii sub ghidaj tomografic. În cazuri severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a elibera presiunea asupra nervului median.

Da, dacă sindromul de tunel carpian este lăsat netratat, poate duce la deteriorarea nervului median și la simptome care se agravează în timp. Simptomele inițiale ale sindromului de tunel carpian includ durere, amorțeală și furnicături în mâna și in degetele mijlociu, arătător și degetul mic. În timp, simptomele se pot agrava, determinând slăbiciunea musculară și dificultăți în utilizarea degetelor.

De asemenea, dacă sindromul de tunel carpian este neglijat și simptomele continuă să se agraveze, poate duce la probleme pe termen lung, cum ar fi atrofia musculară, pierderea controlului motor și pierderea senzației în mâna afectată.

În cazuri extreme, poate duce la paralizia mâinii și pierderea permanentă a funcției mâinii afectate. Este important să consultați un medic dacă experimentați simptomele sindromului de tunel carpian. Tratamentul precoce poate ajuta la reducerea simptomelor și la prevenirea apariției de probleme pe termen lung.

Tratamentul poate include purtarea unei atele de încheietură, modificări ale activităților zilnice pentru a reduce tensiunea asupra încheieturii, terapie fizică sau infiltratii sub ghidaj tomografic. În cazuri severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a elibera presiunea asupra nervului median.

Sindromul de tunel carpian, o afecțiune care apare atunci când nervul median este comprimat sau îngustat în tunelul carpian. În timp ce sindromul de tunel carpian este una dintre cele mai comune afecțiuni ale mâinii, există și alte afecțiuni care pot cauza simptome similare, inclusiv :

• Tendinita: Aceasta este o afecțiune care apare atunci când tendoanele de la nivelul încheieturii mâinii se inflamează și se irită, ceea ce poate duce la durere și umflături.
• Bursita: Aceasta este o inflamație a bursei (un sac cu lichid care protejează articulația) care poate cauza durere și umflături.
• Artrita reumatoidă: Aceasta este o afecțiune autoimună care poate cauza inflamație la nivelul încheieturii mâinii și poate duce la simptome precum durere, umflături și rigiditate.
• Osteoartrita: Aceasta este o afecțiune care apare atunci când cartilajul de la nivelul încheieturii mâinii se deteriorează și se pierde, ceea ce poate duce la durere, umflături și limitarea mobilității.
• Tumorile: Unele tumori la nivelul încheieturii mâinii pot cauza simptome precum durere, umflături și slăbiciune musculară.
  Pentru a diferenția sindromul de tunel carpian de alte afecțiuni ale încheieturii mâinii, medicul dumneavoastră poate efectua un examen fizic detaliat, poate evalua istoricul medical și simptomele și poate solicita teste suplimentare, cum ar fi radiografii sau teste de sânge.
  De asemenea, medicul poate efectua un test de conducere nervoasă pentru a evalua viteza de conducere a impulsurilor nervoase prin nervul median și pentru a confirma diagnosticul de sindrom de tunel carpian.

Pentru a menține sănătatea încheieturii mâinii și pentru a reduce riscul de sindrom de tunel carpian la locul de muncă, iată câteva sfaturi utile:

• Alegeți un echipament ergonomic: Folosiți unelte și echipamente care au fost proiectate pentru a reduce tensiunea la nivelul încheieturii mâinii și a brațului. Ajustați biroul și scaunul: Reglați biroul și scaunul astfel încât să aveți o poziție corectă a spatelui și a încheieturii mâinii.
• Luați pauze regulate: Faceți pauze regulate și mișcați-vă pentru a reduce tensiunea la nivelul încheieturii mâinii.
• Efectuați exerciții de întindere: Efectuați exerciții de întindere a încheieturii mâinii și a brațului pentru a reduce tensiunea și a îmbunătăți circulația.
• Mențineți o poziție corectă a încheieturii mâinii: Mențineți încheietura mâinii într-o poziție neutră și evitați mișcările
• Folosiți echipamente de protecție: Folosiți echipamente de protecție adecvate, cum ar fi mănuși sau suporturi pentru încheietură.
• Reduceti presiunea la nivelul încheieturii mâinii: Reduceti presiunea la nivelul încheieturii mâinii prin ajustarea uneltelor și prin utilizarea uneltelor cu mânere mai
• Păstrați o greutate sănătoasă: Mențineți o greutate sănătoasă pentru a reduce presiunea asupra încheieturii mâinii.

Păstrarea sănătații încheieturii mâinii este importantă pentru prevenirea sindromului de tunel carpian și a altor afecțiuni ale încheieturii mâinii. În cazul în care aveți simptome precum durere, amorțeală sau slăbiciune musculară la nivelul încheieturii mâinii, este important să consultați medicul pentru a identifica cauza și pentru a primi tratamentul adecvat.

Dacă aveti simptome de sindrom de tunel carpian , cum ar fi furnicaturi sau amorteală in maini si degete (degetul mare, mijlociu si inelar ) sau durere la incheieturi , trebuie sa consultati un medic.

Medicul va poate face un examen fizic si poate face teste pentru a determina daca aveti nevoie de interventie neurochirurgicala pentru a elibera presiunea de pe nervul comprimat de la incheietura mainii.

Dar, inainte de a ajunge la o concluzie, medicul va analiza optiunile de tratament si le va discuta cu dvs. pentru a se decide care ar fi cea mai buna solutie pentru situatia dvs.

Daca ati fost dignosticat cu sindrom de tunel carpian, ar trebui sa consultati un medic specialist in neurochirurgie. Acesta poate face o evaluare si poate stabili daca suferiti de sindrom de tunel carpian si daca aveti nevoie de interventie chirurgicala sau de alte tratamente.

Daca simptomele dvs. sunt severe si va afecteaza activitatile zilnice sau daca nu raspundeti la alte tratamente , medicul dvs. ar putea recomanda o interventie chirurgicala pentru a elibera presiunea asupra nervului din incheietura mainii.

Exista cateva remedii naturale care ar putea ajuta la reducerea simptomelor sindromului de tunel carpian. Acestea includ:

• Masajul mainilor si incheieturilor pentru a imbunatati circulatia sangelui si pentru a reduce inflamatia
• Utilizarea de uleiuri esentiale antiinflamatorii, cum ar fi uleiul de menta sau uleiul de lavanda, pentru a calma durerea si inflamatia
• Acupunctura, o forma de terapie alternativa care implica inserarea de ace subtiri in piele pentru a stimula puncte specifice de presiune si pentru a ameliora durerea si inflamatia
• Yoga si stretching pentru a imbunatati flexibilitatea si circulatia sangelui in maini si incheieturi
• Consumul de alimente antiinflamatorii, cum ar fi fructele si legumele, grasimile sanatoase si proteinele slabe